El face să răsară soarele Său atât pentru cei răi, cât și pentru cei buni; iar cu ploaia procedează la fel, făcând-o să cadă atât peste cei corecți cât și peste cei incorecți. (Matei 5:45)
Ați muncit din greu în companie ani de zile, dar altcineva a fost promovat. Ți-ai investit banii în fondurile pe care ți le-a recomandat brokerul tău, dar acestea au coborât până la ultimul loc în clasamentul Morningstar. Ați făcut tot posibilul să fiți un părinte bun, dar copiii dumneavoastră nu s-au dovedit a fi mai buni decât copiii ai căror părinți nu păreau să le pese de ei.
De multe ori, necredincioșii se descurcă la fel de bine în viață ca și credincioșii. Despre ce este vorba? Dacă scoatem prea des bățul nostru de măsură, putem deveni furioși, deoarece credem că merităm mai mult decât primim de la Dumnezeu.
Isus și-a petrecut mult timp explicând oamenilor harul lui Dumnezeu. Harul este un concept străin pentru cei mai mulți dintre noi. Noi funcționăm după standarde, recompense și pedepse, așa că harul pur și simplu nu se potrivește. Dar în acest pasaj, Isus explică faptul că mâinile îmbrățișătoare ale bunătății lui Dumnezeu se întind spre toată lumea: spre cei buni și spre cei răi, spre cei drepți și spre cei nedrepți, spre tine și spre vecinul tău, spre tine și spre partenerul tău de căsătorie, spre tine și spre persoana care a fost promovată în locul tău.
Atunci când vedem harul lui Dumnezeu acționând în viețile unor oameni care credem că nu-l merită, avem o alegere: Fie putem să ne smiorcăim și să ne plângem de milă, fie putem fi recunoscători că Dumnezeul unei astfel de bunătăți este Cel pe care îl iubim și căruia îi slujim. Comparația cu alții ucide pentru că ne lasă mereu să ne dorim mai mult, dar recunoștința aduce viață.
Care sunt, în opinia dumneavoastră, unele persoane care primesc mai mult decât merită?
Cum ucide comparația cu alții și cum dă viață recunoștința?
„În fiecare viață trebuie să cadă câte o ploaie.” – HENRY WADSWORTH LONGFELLOW
