Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte; și a fost foarte supărat. El a zis: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile! Acum nu îi mai lipsește decât regatul!” Începând cu acea zi, Saul a avut intenții rele față de David. (1 Samuel 18:8-9)

Saul era cel mai înalt, cel mai chipeș bărbat din țară - direct de pe coperta Revistei GQ (o revistă pentru bărbați din America, pentru cei care nu știu). Totuși, aspectul său fizic nu era la fel de important ca statutul său. Dintre toți bărbații din Israel, Dumnezeu îl alesese să fie rege. Saul a ajuns și aici, dar, din păcate, nu era suficient pentru el.

În schimb, David s-a născut într-o familie de păstori relativ obscură. Era doar un tânăr, dar era curajos ca un leu! Când uriașul filistean Goliat a amenințat armata lui Israel, micul David a intervenit și l-a ucis cu o piatră dintr-o praștie. Armata a fost cruțată, Saul a continuat să domnească pe tron, iar amenințarea filisteană a dispărut. Ai crede că Saul ar fi fost recunoscător, dar când poporul a cântat pentru a lăuda isprăvile lui David, monstrul cu ochi verzi al geloziei s-a ridicat în inima lui Saul.

Gelozia distorsionează gândirea unei persoane, creând iluzia unor amenințări care de fapt nu există. Pentru că oamenii îl lăudau pe David, Saul a ajuns la concluzia că David îi dorea tronul. Percepția sa falsă i-a justificat furia și i-a înflăcărat și mai mult gelozia.

Unul dintre semnele unei persoane sigure și mature este să fie încântat că alții primesc laude și să se alăture acestora. Gelozia este un semn sigur de nesiguranță, iar mașinăriile mentale care produc imagini de amenințări la adresa noastră nu fac decât să întărească sentimentele amare și acțiunile geloase. Remediul pentru gelozie nu este de a controla și condamna cealaltă persoană. Soluția este să facem un pas înapoi, să recunoaștem cauza principală a nesiguranței și să ne ocupăm de ea. Iubirea, acceptarea și harul lui Dumnezeu ne oferă o bază solidă, astfel încât nu trebuie să fim lăudați mai mult decât oricine altcineva.