Isus zicea: „Tată, iartă-i, pentru că (ei) nu știu ce fac!” (Luca 23:34)
În următoarele zile, ne vom uita la cele șapte declarații ale lui Isus de pe cruce. În prima dintre ele, profunzimea harului Său față de oamenii care Îl pun la moarte este uimitoare.
Trebuie să ne amintim că, atunci când Isus a spus: „Tată, iartă-i„, a făcut-o după ce experimentase un stres atroce în săptămâna precedentă. Autoritățile căutaseră o modalitate de a-L ucide. Unul dintre adepții Săi Îl trădase, iar un altul negase că Îl cunoștea măcar. Toți ceilalți fugiseră atunci când fusese arestat, lăsându-L complet singur. Fusese bătut la față atât de tare încât era de nerecunoscut și fusese biciuit cu un catâr până când spatele îi rămăsese plin de sânge. Pe străzile Ierusalimului, El a cărat lemnul care urma să facă parte din crucea Sa până când s-a împiedicat și a căzut de epuizare. Când a ajuns pe deal, gărzile i-au înfipt țepușe în încheieturi și în picioare și a fost înălțat ca un spectacol pentru toată lumea.
Dacă cineva a avut vreodată motive să fie amărât, acela a fost Isus. Și dacă cineva a avut vreodată puterea de a se răzbuna pe cei care l-au rănit, Isus a avut-o. O relatare spune că El ar fi putut chema legiuni de îngeri puternici pentru a ucide întreaga rasă umană – ceea ce am fi meritat.
Dar acolo a fost atârnat, între doi criminali de rând, pentru a fi executat ca un sclav sau trădător, deși nu făcuse nimic care să merite această soartă. În timp ce privea scena – liderii religioși furioși și îndreptățiți, gărzile romane dezinteresate, masele de oameni care veniseră pentru spectacolul sângelui și al morții – El s-a întors instinctiv către Tatăl și s-a rugat pentru toți acei oameni. A fost vreodată harul lui Dumnezeu mai evident decât în acel moment?
Cum ai fi răspuns dacă L-ai fi auzit pe Isus rugându-se pentru acei oameni?
Ce înseamnă pentru tine astăzi rugăciunea Sa de iertare pentru acei oameni?
„Iertarea este un cuvânt frumos, până când ai ceva de iertat.” – C. S. LEWIS
