În (unirea noastră cu) Cristos Isus, Dumnezeu ne-a atribuit învierea Lui și ne-a pus împreună cu El în locurile cerești. El a făcut acest lucru pentru ca să arate oamenilor din următoarele secole nelimitata bogăție a harului Său de care am beneficiat noi în Cristos Isus. (Efeseni 2:6-7)
Una dintre cele mai atractive trăsături ale unui lider puternic este aceea de a fi entuziasmat de învățarea unei noi abilități sau de dobândirea unor noi perspective. Dimpotrivă, una dintre cele mai descurajante caracteristici ale unora dintre liderii din conducere este o mentalitate de atotștiutor care îi blochează în fața ideilor noi. Liderii care iubesc să învețe adaugă entuziasm și creativitate fiecărei întâlniri și fiecărei relații și sunt exemple excelente pentru ceilalți din organizație.
Viața spirituală, ca și toate celelalte aspecte ale vieții și ale conducerii, necesită un angajament riguros de a învăța și de a crește. Atunci când încetăm să creștem, impulsul nostru dispare rapid și începem procesul de atrofiere. Pavel a folosit trei metafore pentru a descrie importanța de a continua să învățăm în viața noastră spirituală: a umbla, a fi înrădăcinat și a fi zidit. Viața creștină este adesea numită o umblare. O urmărire lentă, constantă și consecventă a lui Dumnezeu și a voinței Sale caracterizează viața noastră. Și, asemenea rădăcinilor unui copac, ne adâncim în adevărul și harul lui Dumnezeu pentru a găsi hrană. Îmbibarea de hrană nu se oprește niciodată și, chiar și în vremuri de secetă, găsim surse de putere dacă am mers suficient de adânc. Și, în cele din urmă, asemenea unei clădiri solide, fiecare alegere pe care o facem pentru a-L onora pe Dumnezeu este un bloc în structura experienței noastre spirituale. Devenim mai puternici cu fiecare decizie care îl onorează pe Dumnezeu.
Cât de mult este suficient? Când ne putem relaxa? Nu vă obosiți să cereți răspunsurile lui Pavel la astfel de întrebări. El nu a renunțat niciodată la urmărirea neîncetată a lui Dumnezeu și a avertizat că nu ne putem pune niciodată viețile noastre pe controlul de croazieră. Învățătura a fost în centrul vieții sale până în ziua în care a murit. În ultima sa scrisoare către Timotei, cu puțin timp înainte de a fi executat, Pavel i-a spus: „Adu-mi cărțile pe care ți le-am lăsat” (vezi 2 Timotei 4:13). Probabil că le citea în momentul în care a căzut securea.
Ce se întâmplă cu noi atunci când nu mai învățăm?
Ce faci chiar acum pentru a continua să mergi, să mergi mai adânc și să devii mai puternic?
„Viața este o sală de clasă. Doar cei care sunt dispuși să învețe pe tot parcursul vieții vor ajunge în fruntea clasei.” – ZIG ZIGLAR
