Ci sfințiți-L pe Cristos ca Stăpân în inimile voastre! Fiți permanent pregătiți să răspundeți celor care vă întreabă despre speranța pe care o aveți. (1 Petru 3:15)

Nu știi niciodată când se va întâmpla. S-ar putea să fiți în avion, la răcitorul de apă de la birou, în curtea din spate, vorbind cu un vecin, la biserică sau în camera copilului dumneavoastră, punându-l în pat. Ceva - bunătatea ta, nevoia celeilalte persoane, un eveniment din știri, o problemă de familie - ar putea determina persoana respectivă să te întrebe despre credința ta. Sunteți pregătit? Ce veți spune? Cum o veți spune?

Întrebările despre credința noastră pot fi de toate felurile - intelectuale, etice sau personale - dar, în fond, oamenii vor să știe dacă experiența noastră de credință este bogată și reală și dacă aceasta face o diferență în modul în care trăim. Ei caută, de asemenea, speranță. Ei tânjesc să știe că sunt iubiți, iertați și acceptați de Dumnezeu și au nevoie ca cineva să le spună că da, este adevărat: Dumnezeu îi iubește și pe ei.

Când se pune întrebarea, este prea târziu pentru a ne pregăti inimile. Trebuie să ne pregătim să răspundem la întrebare "sfințindu-L" pe Cristos în inimile noastre, punându-L pe El pe primul loc, mai presus de orice altă afecțiune. Atunci când dragostea noastră pentru El transcende orice altceva în viața noastră (și chiar dacă ne luptăm în mod activ să-L iubim mai mult decât orice altceva), suntem pregătiți. Cuvintele noastre vor reflecta inimile noastre, iar autenticitatea este incredibil de atractivă pentru oameni.

Nu îi convingem pe oameni să intre în Împărăție și nu îi intimidăm pentru a deveni copiii iubiți ai lui Dumnezeu. Petru ne amintește că purtarea noastră ar trebui să fie "cu blândețe și teamă", realizând responsabilitatea și privilegiul minunat de a comunica lumina Evangheliei unei inimi întunecate.

Sunteți gata?