Oamenii săraci vor mânca și se vor sătura. Cei care Îl caută pe Iahve, Îl vor lăuda. Să vi se bucure sufletul pentru eternitate! (Psalmul 22:26)
Una dintre cele mai dezastruoase atitudini din viața unei persoane este aceea de a cere: „Merit mai mult”. Psihologul și scriitorul Larry Crabb a observat că mulți creștini se văd pe ei înșiși ca fiind centrul universului, iar pentru ei, Dumnezeu există doar pentru a-i face fericiți și confortabili. Crabb a spus că Îl tratăm pe Dumnezeu ca pe un „chelner deosebit de atent”, dându-I comenzile noastre și dându-I bacșiș când se comportă bine, dar plângându-ne când nu primim exact ceea ce ne așteptam (Larry Crabb, Finding God (Grand Rapids, MI: Zondervan, 1993), 18.).
O perspectivă mult mai precisă este aceea că suntem „săraci, orbi și goi” (Apocalipsa 3:17) în fața măreției și sfințeniei lui Dumnezeu Atotputernic. Tot ceea ce suntem și tot ceea ce avem sunt daruri de la El. Dacă înțelegem acest fapt, noi, cei săraci, vom fi mult mai mulțumiți de darurile și oportunitățile pe care Dumnezeu ni le oferă – în loc să ne cerem ceea ce vrem și să ne plângem când nu ni se oferă.
Cu smerenie, Îl urmărim pe Dumnezeu și ne bucurăm să-L cunoaștem. Ne dăm seama din ce în ce mai mult că El este comoara noastră cea mai valoroasă, iar inimile noastre cântă de recunoștință. Suntem uimiți de faptul că Creatorul universului ne-ar iubi și ne-ar implica în cea mai mare aventură pe care oamenii au cunoscut-o vreodată. Atunci inimile noastre „trăiesc pentru totdeauna”!
În ce fel îl vedeți pe Dumnezeu ca pe un „chelner deosebit de atent”, cum ne strică relația cu El?
Luați-vă un minut pentru a reflecta la măreția și harul lui Dumnezeu, la dragostea Sa și la privilegiul de a fi partenerul Său în schimbarea vieților oamenilor.
„Vreți să intrați în ceea ce oamenii numesc „viața înaltă”? Atunci coboară o treaptă mai jos.” – ANDREW MURRAY
