Te-ai simțit vreodată prins într-o „iarnă a sufletului”, în care entuziasmul de la început s-a stins, lăsând în urmă o stare de uscăciune, rutină și oboseală emoțională?
La final de an, când tragem linie și privim spre viitor, mulți dintre noi poartă în tăcere greutatea unor sezoane reci. Atât în relațiile noastre cele mai apropiate, cât și în umblarea noastră cu Dumnezeu, viața nu este o vară perpetuă. Există momente în care simțim că toată căldura a dispărut, că pământul inimii noastre a înghețat și că nu mai avem decât disciplina pură de a pune un pas în fața celuilalt, fără să simțim vreo emoție vibrantă.
„Pentru că acum deja a trecut iarna; s-a oprit ploaia și s-au dus norii ei! Răsar florile pe câmp! A venit timpul cântecului; și pe deasupra câmpiilor noastre se aude cum cântă porumbelul sălbatic!” – Cântarea Cântărilor 2:11-12
Când privim spre natura înconjurătoare, stagnarea plantelor la sfârșitul iernii pare o moarte definitivă. La fel se simte și sterilitatea inimilor noastre. Însă acel îngheț nu durează pentru totdeauna. El este doar anticamera unei reînnoiri spectaculoase.
Putem învăța o lecție vitală despre umblarea cu Dumnezeu observând căsniciile mature. Orice poveste de dragoste începe cu căldura pasiunii și idealismul iubirii pure, acea „lună de miere” în care totul pare ușor și natural. Dar, mai devreme sau mai târziu, luna de miere se încheie, iar realitatea cotidiană lovește dur. Apar diferențele, așteptările neîmplinite și presiunile vieții. Acela este momentul critic al iernii.
Dacă cei doi soți nu reușesc să își reconstruiască relația pe baza unor așteptări realiste, a unei comunicări oneste și a angajamentului asumat, căsnicia lor se usucă și devine o simplă cochilie goală. În schimb, dacă iarna nemulțumirilor și a încercărilor îi determină să sape mai adânc, să aibă conversații mai bogate și să își asume iubirea ca pe o decizie, căsnicia lor înflorește la un nivel de profunzime pe care entuziasmul inițial nu l-ar fi putut atinge niciodată.
Exact același mecanism guvernează și viața noastră spirituală. Mulți dintre noi ne-am început călătoria cu Dumnezeu cu o bucurie explozivă și speranțe uriașe. În acele zile de început, Tatăl ne-a oferit experiențe minunate pentru a ne confirma credința și a ne încuraja primii pași. Apoi, cu înțelepciunea unui Părinte desăvârșit, a ales pentru noi un curriculum mai dificil.
Luptele, dezamăgirile, tăcerile aparent prelungite și neînțelegerile legate de greutățile vieții au venit să ne testeze credința începătoare. Dar sezonul de iarnă nu a fost trimis ca să ne distrugă, ci ca să ne ofere ocazia de a merge mai adânc, de a renunța la superficialitate și de a ne ancora cu adevărat în Mâna Creatorului.
„Destinul nu este o chestiune de șansă, este o chestiune de alegere. Nu este un lucru care trebuie așteptat; este un lucru care trebuie realizat.” – William Jennings Bryan
În anotimpurile anului, în relațiile de familie și în umblarea noastră cu Dumnezeu, frumusețea primăverii nu vine niciodată fără somnolența și disciplina iernii. Rădăcinile nu cresc în căldura soarelui, ci în întunericul și frigul pământului, atunci când planta este obligată să caute apa în adâncime. Dacă ne dezvoltăm o încredere neclintită atunci când este frig și întuneric, vom experimenta o iubire și o rodire mult mai bogate atunci când va reveni căldura primăverii.
Planul tău pentru a pregăti primăvara sufletului în prag de An Nou:
1. Încetează să mai confunzi iarna cu sfârșitul: Acceptă cu maturitate că sezoanele de uscăciune sau liniște emoțională sunt parte din planul lui Dumnezeu pentru adâncirea caracterului tău. Nu fugi din proces și nu renunța la angajamentele tale doar pentru că a dispărut entuziasmul de moment.
2. Investește intenționat în „lucrarea subterană”: Folosește frigul iernii pentru a comunica mai sincer cu cei dragi și cu Dumnezeu. Când nu simți căldura, bazează-te pe disciplină: citește Cuvântul, roagă-te cu onestitate și rămâi fidel valorilor tale chiar și fără aplauze sau emoții intense.
3. Alege speranța ca pe o decizie activă: Nu aștepta pasiv ca lucrurile să se schimbe de la sine. Pregătește terenul inimii tale prin iertare, recunoștință și încredere, știind că Dumnezeu a pregătit deja momentul în care norii se vor risipi și va veni timpul cântecului.
Cum ai observat anotimpurile în relațiile cu oamenii și cu Dumnezeu?
În ambele tipuri de relații, care sunt unele lucruri pe care le putem face iarna pentru a ne pregăti pentru primăvară?
Acțiunea ta pentru această ultimă zi a anului:
Oprește-te astăzi pentru 15 minute din agitația pregătirilor de Revelion. Privește spre zonele din viața ta în căsnicie, în carieră sau în relația cu Dumnezeu unde simți că este încă iarnă. Mulțumește-I Creatorului pentru lecțiile ascunse în acest sezon și ia decizia fermă de a rămâne ancorat în El, pregătit să primești primăvara pe care o va aduce în sufletul tău!
