Când El lucrează în Nord, nu pot să Îl văd; iar când se întoarce spre Sud, nu Îl pot observa. Dar El știe pe ce drum merg. Când mă va încerca, voi fi (curat) ca aurul. (Iov 23:9-10)

În primul capitol din Iov, aflăm ce se întâmplă în culisele poveștii sale, doar că Iov nu are nici cea mai mică idee. Nu-și poate da seama de ce se confruntă cu o pierdere atât de tragică, iar prietenii săi nu sunt de ajutor; îi spun că trebuie să fie vina lui!

Iov vrea să vorbească direct cu Dumnezeu pentru a-i pune câteva întrebări, dar, la fel ca orice altceva în viața lui în acest moment, Dumnezeu nu cooperează. Fie că Iov se întoarce la stânga sau la dreapta - orice ar face - el se simte pierdut, abandonat de Dumnezeu.

Unele dificultăți cu care ne confruntăm sunt, de fapt, consecințele firești ale păcatelor și alegerilor noastre greșite. Altele, însă, provin dintr-o cu totul altă sursă. Dumnezeu ne pune la încercare, nu pentru a ne face să eșuăm, ci pentru a ne întări credința pe măsură ce ne încredem în El în momentele dificile. Isus a numit acest proces "tăiere" pentru ca noi să aducem mai multă roadă (vezi Ioan 15:1-5). Iov l-a comparat cu purificarea metalelor prețioase în foc intens pentru a arde impuritățile și a lăsa doar argint sau aur pur.

Atunci când trecem prin vremuri grele, trebuie să căutăm sursa. Dacă putem urmări problema noastră până la o decizie egoistă sau nesăbuită, putem face schimbările corespunzătoare. Dar dacă nu putem face legătura între aceste puncte, trebuie să acceptăm problemele din mâna lui Dumnezeu ca pe un test, foarfeca de tăiat sau focul rafinatorului. Aceste încercări nu sunt menite să ne facă rău, ci să ne facă mai puternici. Recunoașterea sursei modelează răspunsul nostru.