Deci fiți umili (stând) sub mâna autoritară a lui Dumnezeu; pentru ca El să vă înalțe la momentul oportun. Eliminați toate îngrijorările voastre dându-le Lui; pentru că El Se îngrijește de voi. (1 Petru 5:6-7)

Nenumărate relatări din Scriptură ne arată grija lui Dumnezeu pentru oameni. În Geneza, El a creat o lume cu plante, animale, anotimpuri și apă pentru a ne asigura hrana pentru ca noi să putem trăi. El Și-a eliberat poporul din sclavia din Egipt și apoi le-a dat hrană pe care să o mănânce în fiecare zi în călătoria spre Țara Făgăduinței. El le-a dat instrucțiuni pentru ca ei să poată trăi cea mai bună viață posibilă și i-a iertat și i-a restabilit atunci când s-au abătut de la drum. În Noul Testament, interacțiunile lui Isus cu oamenii ne arată dragostea lui Dumnezeu de aproape. El s-a atins de leproși, i-a iertat pe adulteri, i-a vindecat pe cei bolnavi, a înviat morții și a fost infinit de răbdător cu adepții, care au fost dureros de lenți în a înțelege caracterul și misiunea Sa.

Dacă grija lui Dumnezeu este inconfundabilă, de ce ne este greu să ne încredem în El atunci când avem nevoie? Petru ne dă un indiciu. Cel puțin un factor, explică el, este mândria noastră, care spune: "Nu am nevoie de Dumnezeu; pot să fac totul de unul singur". Mândria Îl îndepărtează pe Dumnezeu și blochează canalul iubirii și puterii Sale de a ne satisface nevoile.

Tânjim să experimentăm prezența și grija lui Dumnezeu, dar unii dintre noi tânjesc chiar mai mult să pară autosuficienți. Primul pas - cel mai important pas - pentru a experimenta grija lui Dumnezeu este să recunoaștem cu umilință că avem nevoie de El. Fără această onestitate, mergem singuri și ratăm minunea de a-L vedea cum lucrează în și prin noi în cele mai dificile momente din viața noastră.