Eu sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici vreo autoritate (spirituală), nici ce este deasupra noastră, nici ce este sub noi și nici altceva din toată creația, nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Stăpânul nostru! (Romani 8:38-39)

Îndoielile enervante ne pot răpi liniștea - uneori, ne pot răpi și sănătatea mintală. Unii dintre noi sunt sensibili și reflexivi, mai sensibili la o scânteie interogativă care se transformă într-un infern de îndoială. Am făcut ceea ce trebuie? ne întrebăm. Am făcut suficient? Problemele cu care mă confrunt arată că Dumnezeu este supărat pe mine? Mi-a întors El spatele? Mă voi mai simți vreodată încrezător?

Capitolul 8 din scrisoarea lui Pavel către Romani este una dintre cele mai încurajatoare selecții din Scriptură. Începe cu promisiunea de a nu fi "condamnat" de Dumnezeu și se încheie cu promisiunea de a nu fi "despărțit" de Dumnezeu. El ne ține strâns în mâinile Sale și nu ne dă drumul niciodată. Pentru a sublinia acest lucru, Pavel ne oferă o listă de limite fizice, spirituale și temporale care nu pot bloca dragostea transcendentă a lui Dumnezeu pentru noi. Indiferent cu ce ne confruntăm, indiferent unde mergem, indiferent ce puteri se aliniază împotriva noastră, nici un lucru creat nu poate sta între noi și dragostea atotcuprinzătoare și nesfârșită a lui Dumnezeu.

Unul dintre cele mai minunate sentimente din lume este un sentiment de ușurare profundă atunci când îndoielile și temerile noastre se evaporă în strălucirea caldă a unei noi încrederi în măreția și harul lui Dumnezeu. Dacă trăim suficient de mult timp, chiar și cei mai tari de inimă dintre noi vor fi tentați să se îndoiască de Dumnezeu. Afirmația sumară a lui Pavel la sfârșitul acestui capitol plin de credință este că, atunci când totul în jurul nostru se prăbușește, noi putem rămâne puternici, știind că dragostea lui Dumnezeu nu dă greș niciodată.