Casa și averea sunt o moștenire de la părinți; dar o soție care gândește bine, este (un cadou) de la Iahve. (Proverbe 19:14)

E atât de ușor să îți iei un soț sau o soție de bună. Suntem egocentrici și, cumva, ne așteptăm ca o soție să fie precum June Cleaver sau ca un soț să fie la fel de atent și înțelept precum Ward (două personaje fictive dintr-un serial de televiziune american renumit în perioada anilor ’50-’60). Așteptările nerealiste duc întotdeauna la dezamăgiri profunde. În loc să cerem mai mult de la soțul nostru, trebuie să cultivăm o inimă de recunoștință. Lucruri uimitoare se întâmplă atunci când suntem recunoscători pentru persoana care stă în fața noastră la masă!

Oamenii prosperă la afirmații și, de fapt, devin adesea ceea ce spunem despre ei. Dacă spunem că sunt leneși și egoiști, devin adesea și mai leneși și mai egocentrici, dar dacă ne concentrăm pe trăsăturile lor bune și ne exprimăm aprecierea, trăsăturile de caracter pozitive începătoare înfloresc adesea în mari puncte forte!

Un cuvânt nepoliticos rostit când suntem obosiți sau necăjiți poate să nu provoace daune ireparabile, dar absența laudelor și prezența criticilor constante erodează o relație la fel de sigur cum râul Colorado a sculptat Marele Canion din America. Atunci când ne vedem unul pe celălalt ca pe un dar de la Dumnezeu, putem să ne certăm cu El atunci când suntem nefericiți, dar putem alege să rostim cuvinte de afirmare și bunătate pentru soțul nostru. El sau ea este un dar de la Dumnezeu, iar noi toți prețuim darurile bune, nu-i așa?