Duceți-vă sarcinile unii altora; și astfel veți respecta (în mod practic) legea lui Cristos. Dacă vreunul (dintre voi) consideră că el este o persoană importantă, deși acest lucru nu este adevărat, singur își creează doar o iluzie. Fiecare să își verifice lucrarea, fără să se compare cu alții; și abia atunci se va putea lăuda cu ce a făcut; pentru că fiecare trebuie să își testeze propriile lui acțiuni. (Galateni 6:2-5)

Când ne implicăm în conducerea oamenilor sau în ajutorarea celor defavorizați, putem pierde din vedere motivele noastre. A controla oamenii este un lucru amețitor. Ne simțim puternici și, ca să fim sinceri, ne putem simți indispensabili. Nimeni nu o poate face la fel de bine ca mine, ne-am putea spune. Ce s-ar face ei fără mine?

Pavel ne amintește să nu ne amăgim. Smerenia este esențială în a conduce și a ajuta, astfel încât să nu lăsăm puterea să ni se urce la cap. În loc să ne lăsăm distrași de abilitățile și pozițiile altora, trebuie să ne oprim și să ne examinăm doar munca și inima noastră. Baremul de măsurare, învățăm repede, nu este faptul că știm mai multe decât oamenii de sub noi în organizație sau că avem mai multă putere decât alții și că le putem spune ce să facă. Baremul de măsurare este Cristos, care "S-a golit pe Sine însuși" pentru a sluji (Filipeni 2:7).

Comparația poate fi un lucru firesc pe care îl face toată lumea, dar oamenii din conducere și din slujbele de ajutorare trebuie să o evite cu orice preț, pentru că ea alimentează fie nesiguranța, fie mândria, nu smerenia și încrederea în Dumnezeu. În cele din urmă, fiecare dintre noi va sta în fața lui Hristos pentru a da socoteală de viața noastră. În acea zi, El nu ne va întreba dacă am fost mai puternici decât alții. El ne va întreba doar dacă am făcut tot ce am putut pentru a ajuta, a sluji și a dărui, asumându-ne responsabilitatea pentru alegerile noastre - totul pentru a "împlini legea lui Cristos", pentru a-i ajuta pe alții, în loc de a exercita puterea de dragul nostru.