Să știi că protectorul lui Israel nu ațipește și nici nu doarme! (Psalmul 121:4)

Mulți oameni din afara bisericii se uită la noi și ne critică pentru că suntem "de plastic" sau "falși". Ei spun că dăm răspunsuri simpliste la întrebări dificile sau, mai rău, că nici măcar nu punem întrebări! Scriitorii Bibliei, însă, nu au fost niciodată criticați pentru această problemă, pentru că au fost atât de dureros de sinceri. De fapt, oamenii care studiază literatura antică spun că Biblia este unică pentru că, spre deosebire de alte texte antice, eroii ei au toți picioare de lut. De fiecare dată în Biblie, găsim oameni care se întreabă dacă lui Dumnezeu îi pasă cu adevărat. Ei își exprimă furia, disperarea, frica și confuzia, iar Dumnezeu este încântat că ei se apropie de El cu emoții crude și cu inimile expuse. De fiecare dată, Dumnezeu răsplătește onestitatea cu noi perspective și cu o încredere reînnoită în El.

În acest psalm, scriitorul, care se îndreaptă spre Ierusalim, se teme pentru că trece prin dealuri pline de hoți. "Cine mă va ajuta?", strigă el (vezi Psalmul 121:1). "Mă întreb", pare să spună el, "dacă Dumnezeu este conștient de pericolul în care mă aflu. Este El atent sau doarme?"

Încă o dată, Dumnezeu răsplătește onestitatea cu speranță. Procesul de luptă cu îndoielile sale întărește credința psalmistului. Nu știm dacă a durat mult timp sau dacă s-a întâmplat rapid, dar Dumnezeu l-a lăsat să știe că este pe deplin conștient și pe deplin prezent, chiar și în cele mai amenințătoare situații.

Fiecare dintre noi trece prin momente în care ni se pare că Dumnezeu a tras un pui de somn și a uitat de noi. În acele momente, sinceritatea noastră este o ușă către o comunicare mai strânsă cu Dumnezeu și, în cele din urmă, către mai multă speranță, înțelegere și încredere în El.