Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează El nedreptățile noastre de la noi. (Psalmul 103:12)

De-a lungul Scripturilor, Dumnezeu face eforturi mari pentru a ne convinge că ne iartă complet. De ce se repetă Dumnezeu atât de des și Își descrie iertarea Sa în atât de multe feluri? Răspunsul este pentru că noi suntem atât de lenți în a o crede.

În toate epocile existenței umane, oamenii au trăit cu un puternic simț al dreptății: Oamenii ar trebui să primească ceea ce merită. Această percepție este o putere dată de Dumnezeu, pe care ar trebui să o prețuim foarte mult. Imaginați-vă cum ar fi fost societatea fără ea! Totuși, această puternică dorință de dreptate poate șterge efectiv mesajul harului uimitor al lui Dumnezeu. În repetate rânduri, Dumnezeu ne amintește în Vechiul Testament că Mesia va veni să plătească pentru păcate, iar în Noul Testament, Îl vedem pe Cristos plătind prețul pe cruce.

Într-un psalm frumos, regele David ne spune că iertarea lui Dumnezeu este în afara acestei lumi - "la fel de înaltă ca și cerurile deasupra pământului" (Psalmul 103:11). Harul lui Dumnezeu, însă, nu este doar la fel de înalt ca cerurile; este, de asemenea, la fel de larg precum este estul față de vest. Indiferent cât de departe călătorim spre est, nu ajungem niciodată la un punct de oprire pe glob. Și indiferent cât de departe mergem spre vest, putem merge întotdeauna mai departe. Când ne-a iertat, Dumnezeu a îndepărtat păcatul nostru "la fel de departe cum este estul de vest" - o distanță infinită.

Dumnezeu tânjește să ne convingă că harul Său învinge dreptatea. Datorită iubirii Sale imense și nesfârșite pentru noi, nu primim ceea ce merită păcatele noastre. În loc de pedeapsă, primim iertare, în loc de rușine, suntem plini de speranță, în loc de teamă, Dumnezeu ne copleșește cu dragostea Sa.