Dar cine face această cerere, trebuie să o formuleze cu credință, fără să aibă dubii. Pentru că acela care are ezitări din acest punct de vedere, seamănă cu valul mării care își schimbă frecvent direcția sub influența vântului. (Iacov 1:6)
Pentru a ajunge acolo unde vrea Dumnezeu să ajungem, avem nevoie disperată de înțelepciunea Sa, astfel încât să înțelegem scopul Său și procesele pe care le urmează pe parcurs. El a promis că ne va da înțelepciunea Sa cu generozitate ..
Iacov a descris provocarea și beneficiile încrederii în Dumnezeu în vremuri dificile. Problemele ne pun la încercare credința, a explicat el, iar în obiectul luptei ne dezvoltăm calitatea de a rezista (vezi Iacov 1:2-3). Pe măsură ce continuăm să ne încredem în Dumnezeu în vremuri grele, creștem spiritual, iar credința noastră se maturizează într-o încredere profundă și puternică în Dumnezeu la bine și la rău.
Pentru a ajunge acolo unde vrea Dumnezeu să ajungem, avem nevoie disperată de înțelepciunea Sa, astfel încât să înțelegem scopul Său și procesele pe care le urmează pe parcurs. El a promis că ne va da înțelepciunea Sa cu generozitate, dar există o capcană: trebuie să cerem cu credință și nu cu îndoială.
În vremuri de necaz, ne îndoim în mod natural de aproape orice, inclusiv de capacitățile noastre, de înțelegerea noastră, de motivele altora, de calea de urmat și de bunătatea lui Dumnezeu. Ne putem lăsa atât de mult înfășurați în încercarea de a ne da seama singuri, încât aproape că o luăm razna! Iacov numește această confuzie fiind "ca un val al mării împins și zvârlit de vânt". Vânturile pe care le experimentăm în vremuri grele sunt toate gândurile contradictorii, sfaturile diferite ale prietenilor și emoțiile care pot oscila între speranța oarbă și disperarea profundă.
Când "cerem cu credință", recunoaștem cu umilință că nu avem răspunsurile și că ne întoarcem la Dumnezeu pentru ajutorul Său. Trebuie să ne gândim la căile noastre, dar nu vrem să devenim obsedați de orice eventualitate posibilă, astfel încât să ne pierdem somnul. De asemenea, avem încredere că Dumnezeu ne va da, în felul Său și la momentul potrivit, direcția de care avem nevoie. Nu cerem un răspuns instantaneu. Întrebăm și așteptăm cu încredere. În timpul așteptării, Dumnezeu ne îndrumă adesea către adevărul din Cuvântul Său și către credincioși înțelepți care ne oferă perspective valoroase. Apoi, când simțim că Dumnezeu ne-a dat, de fapt, înțelepciunea Sa, acționăm.
Descrieți situații în care v-ați simțit confuz și ați avut nevoie de înțelepciunea lui Dumnezeu. Ați cerut-o "cu credință"?
Cum ai explica ce înseamnă să ceri înțelepciunea lui Dumnezeu fără să te îndoiești?