Oricine va dori să își protejeze viața, o va pierde; dar oricine își va consuma viața pentru cauza Mea și a Veștii Bune, și-o va recupera. (Marcu 8:35)

Să mori ca să trăiești. Este paradoxul suprem al vieții. Cu toții ne dorim cât mai mult de la viață. Vrem ca viețile noastre să conteze pentru ceva și vrem să simțim că ne trăim viața la maxim în fiecare zi acasă și la serviciu. Cei mai mulți dintre noi ne agățăm de viețile noastre și ne ținem cât de tare putem în încercarea noastră de a trăi pe deplin, dar Isus ne oferă o cale diferită. În loc să ne agățăm, trebuie să dăm drumul. În loc să ne agățăm de drepturile noastre, trebuie să renunțăm la ele. În loc să pretindem să facem cum vrem noi, trebuie să abdicăm de la tron în favoarea Celui care știe mult mai multe decât noi.

Principiul paradoxului poate fi ilustrat în felul următor: Dacă țineți nisip în ambele mâini, trebuie să strângeți nisipul pentru a-l menține la locul lui. Cu cât strângeți mai tare, însă, cu atât mai mult nisip se deplasează și cade din mâinile dumneavoastră. Și, în timp ce ții acel nisip, nu poți lua un cadou de aur pe care cineva vrea să ți-l dea. Ai "salvat" nisipul, agățându-te de el, dar ai ratat o emoție mult mai mare.

Întrebarea la care fiecare dintre noi trebuie să răspundă este următoarea: Este viața pe care o oferă Hristos mai valoroasă decât viața pe care mi-o pot face singur? Dacă nu, atunci trebuie să apucăm tot ce putem cât mai putem. Dar dacă viața abundentă pe care o oferă Isus este mai bogată, mai profundă și mai palpitantă decât oricare alta, putem renunța la ceea ce avem pentru a primi ceea ce ne dorim cu adevărat. Și facem această evaluare de o sută de ori pe zi.