Isus a răspuns: „Tu zici «Dacă poți…»!? Toate lucrurile sunt posibile celui care crede!” Imediat, tatăl copilului a strigat lăcrimând: „Cred, domnule; (totuși) am nevoie de ajutor să îmi înving necredința!” (Marcu 9:23-24)

Cei mai mulți dintre noi ne identificăm în mod obișnuit cu acest tată tulburat, care dorea cu disperare ca Isus să îl ajute pe fiul său posedat de demon, dar care se străduia să găsească credința necesară pentru a se încrede în El. Demonul l-a aruncat pe băiat într-o convulsie, iar tatăl s-a întors la Isus. "Dacă poți face ceva, ajută-ne!" (vezi Marcu 9:17-22).

Problema în această situație, ca toate problemele pe care le întâlnim, nu este o limitare a puterii lui Dumnezeu, ci o limitare a credinței omului. Dumnezeu poate face absolut orice, dar de multe ori așteaptă ca noi să ne luptăm cu credința noastră până când credem cu adevărat. (Și, bineînțeles, indiferent de câtă credință avem, El tot poate alege să acționeze în moduri diferite de cererea noastră. Nu Îl putem obliga să facă ceea ce vrem noi).

Isus a reorientat rapid atenția omului și i-a reamintit: "Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede". Omul, dureros de conștient de credința sa slabă, a recunoscut puțina credință pe care o avea și L-a implorat pe Isus să aibă mai multă. În orice moment al umblării noastre cu Dumnezeu și în orice moment de criză în credința noastră, putem urma exemplul acestui om. Dumnezeu se bucură de onestitatea noastră și răspunde la strigătele noastre de ajutor. Fie că este vorba de o străfulgerare de intuiție sau de un proces îndelungat, Cristos ne răspunde la rugăciunea noastră pentru a ne clădi credința. Poate că Îl vedem săvârșind o minune în momentul în care strigăm către El, sau poate că ne dă credința de a avea încredere în El în timpul unei boli lungi sau al unei tensiuni într-o relație prețioasă. Oricare ar fi situația noastră, mai întâi recunoaștem că credința noastră este imperfectă și Îi cerem ajutorul.