Dar cel care nu le cunoștea, deși ar merita o mare pedeapsă, va primi puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredințat mult(ă administrare), va avea o și mai mare responsabilitate. (Luca 12:48)

Nu putem decât să speculăm cum suna declarația lui Isus despre "mult" pentru păstorii și fermierii săraci și prăfuiți din vremea Sa, și cum trebuie să sune pentru oamenii din părțile lumii de astăzi care abia supraviețuiesc. Cei mai mulți dintre noi suntem, după standardele de viață istorice și actuale, cei mai bogați oameni pe care i-a văzut vreodată lumea. Nu, nu avem bogăția lui Bill Gates sau Warren Buffett, dar suntem fabulos de bogați.

Putem privi bilanțul nostru în două moduri: putem să ne comparăm valoarea noastră netă cu a celor care au mult mai mult și să ne simțim inferiori, răniți și puțin supărați că lucrurile nu au mers atât de bine pe cât am sperat. Sau putem urmări știrile despre secetă, foamete, inundații și războaie de genocid și să respirăm ușurați, realizând că am reușit!

Va veni o zi în care vom sta în fața lui Cristos pentru a da socoteală de tot ceea ce ne-a încredințat. În acea zi, El nu ne va întreba cum se compară bilanțul nostru cu cel al altcuiva. El va întreba: "Ce ați făcut cu tot ceea ce v-am încredințat?"

Responsabilitatea ne îndeamnă să acționăm, dar vinovăția nu este un motivator prea bun. Un imbold mult mai bun vine din investirea efectivă a resurselor noastre în cauzele la care Dumnezeu ține și din faptul că vedem vieți schimbate. A face o diferență în viețile altora este o emoție! Vrem să dăm mai mult, iar Dumnezeu știe că avem destule de dat.