Cuvântul exista înainte de crearea Universului. Acest Cuvânt era (împreună) cu Dumnezeu și (în același timp) El era Dumnezeu. Existând în comuniune cu Dumnezeu încă înainte ca Universul să fi fost creat. (Ioan 1:1-2)

Într-unul dintre cele mai frumoase și mai puternice preambuluri din literatură, Ioan ne amintește că Isus nu seamănă cu nimeni altcineva care a trăit vreodată, că era categoric diferit și absolut unic. Omul - care s-a născut ca un copil, a crescut în atelierul unui tâmplar, a învățat și a vindecat oameni și a murit ca un martir în afara Ierusalimului - era din carne și oase, dar era dintr-un alt tărâm. El era, de fapt, Dumnezeu întrupat.

Chiar și în lumea preștiințifică, oamenii au înțeles că timpul se întorcea cu mult timp în urmă. Astăzi, avem o idee mai clară despre vârsta universului: aproximativ 14,6 miliarde de ani! Vârsta și distanțele sunt uluitoare. Cei mai mulți dintre noi trebuie să ne străduim să ne amintim lucruri care s-au întâmplat cu treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani în urmă. Dar Isus, Fiul lui Dumnezeu, era viu înainte de a începe Creația - cu infinit mai înainte!

Trăim într-o eră a informației și ne place să credem că știm totul (sau, cel puțin, că suntem aproape de a ști totul). Dar atunci când contemplăm minunea lui Dumnezeu devenind om, misterul revine în lumea noastră și suntem uimiți de natura lui Dumnezeu.

A fi uimit este un lucru bun. De fapt, uimirea este esențială pentru credința adevărată. Creația ne amintește că Dumnezeu este măreț dincolo de orice imaginație, iar Crucea ne convinge din nou că ne iubește mai mult decât vom putea înțelege vreodată. Fiul lui Dumnezeu este cu adevărat uimitor.