Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și predicați Vestea Bună oricărei ființe umane. (Marcu 16:15)

Isus ne-a lăsat cu marea poruncă de a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima (vezi Marcu 12:30) și cu marea misiune de a duce mesajul la toți oamenii de pe această planetă. Ambele se aplică fiecărui credincios, nu doar celor cărora le-a apărut în acea zi sau pastorilor din bisericile de astăzi. Dacă ești un credincios, aceste afirmații sunt scrise pe fișa ta de post. Cum te descurci până acum?

De prea multe ori tratăm vestea bună a lui Cristos ca și cum ar fi vestea că echipa noastră favorită de sport a câștigat marele meci. Suntem entuziasmați, dar asta nu schimbă modul în care trăim în fiecare zi. Marea misiune, însă, este despre viață și moarte, despre rai și iad. Este vorba despre împărtășirea celei mai bune vești anunțate vreodată, iar cei cărora li s-a încredințat această sarcină au privilegiul de nedescris și responsabilitatea grea de a transmite vestea fiecărei persoane.

Isus a fost foarte clar: cei care cred vor fi salvați de păcat și de moarte, dar cei care nu cred vor fi supuși judecății drepte a lui Dumnezeu. El ar fi putut alege o altă cale de a transmite mesajul, dar ne-a ales pe tine și pe mine. Putem vedea acest lucru ca pe o povară, sau îl putem vedea ca pe cel mai mare privilegiu pe care l-a primit cineva vreodată. Dumnezeu ne numește ambasadorii Săi într-o lume pierdută (vezi 2 Corinteni 5:19-20). Îl reprezentăm pe Regele împăraților și putem fi atât mândri de rolul nostru, cât și umili că El și-ar încredința aventura Sa unor oameni ca noi. Motivația noastră principală vine, totuși, din amintirea faptului că și noi am fost pierduți, dar acum suntem găsiți.