Voi Mă numiți «Învățător» și «Stăpân». Și este adevărat ce afirmați despre Mine, pentru că exact așa sunt! Deci dacă Eu – Stăpânul și Învățătorul vostru – v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori «să vă spălați picioarele» unii altora. Eu v-am dat un exemplu, pentru ca și voi să faceți cum am făcut Eu. (Ioan 13:13-15)

Ucenicii au simțit că această noapte era diferită. Întreaga săptămână fusese intensă. Începuse cu mulțimile strigând și fluturând ramuri de palmier în timp ce Isus intra în Ierusalim pe un mânz de măgar, dar zilele de atunci fuseseră o tablă de șah cu argumente, miracole, dezbateri și provocări. Acum, în noaptea de Paște, s-au adunat într-o cameră pentru a fi împreună. Isus le spusese că va fi arestat și ucis. Se va întâmpla în curând?

În aerul dens al așteptării, Isus a făcut ceva cu totul bizar. A spălat în mod ceremonios picioarele fiecăruia dintre bărbați. Aceștia au privit cu uimire cum El trecea de la un ucenic la altul. Când a terminat, S-a așezat și le-a explicat că a făcut acest lucru ca un exemplu pe care să-l urmeze după ce va fi plecat. Spălarea picioarelor era un simplu act de slujire, îndeplinit de obicei de servitorul de rang cel mai mic dintr-o casă. "Slujiți-vă unii pe alții", le spunea și le arăta Isus. "Dacă credeți că sunteți prea buni ca să vă slujiți unii pe alții în acest fel, amintiți-vă că Eu am făcut-o, iar Eu sunt Domnul și Învățătorul vostru."

Spălarea picioarelor lor simboliza, de asemenea, iertarea. Așa cum i-a iertat pe ucenici - și ei vor avea nevoie din nou de iertarea Lui peste aproximativ o oră, când Îl vor abandona soldaților - El a dorit ca ei să se ierte unii pe alții.

Cu toții putem crede că suntem prea cool, prea buni, prea sofisticați sau prea altceva pentru a ne coborî să îi slujim pe cei din jurul nostru, dar Isus vrea ca managerii, oficialii, părinții și orice altă persoană cu autoritate să conducă prin slujire.