Veniseră cu acest caz ca să Îl pună în dificultate și să aibă un cap de acuzare împotriva Lui. Dar Isus S-a aplecat și scria cu degetul pe pământ. Pentru că ei insistau cu întrebarea, El S-a ridicat și le-a zis: „Acela dintre voi care nu este vinovat de niciun păcat, să arunce primul cu piatra în ea!” (Ioan 8:6-7)

Momentul acesta a fost plin atât de dramă cât și de comedie. O femeie fusese prinsă în flagrant delict de adulter, iar mulțimea dorea ca Isus să o condamne. Aveau pietre în mână, gata să execute sentința de moarte. Se uitau fix la Isus ca să vadă ce va face și, deodată, El s-a aplecat la pământ și a început să mâzgălească în pământ! Ce ... făcea El?

Erau confuzi și indignați, dar cei din față, de lângă Isus, au fost primii care au observat ce scria în pământ. Împunsăturile și șoaptele își făceau drum prin mulțime, în timp ce oamenii vedeau probabil ceva ce nu se așteptau să vadă în acea zi: propriile lor păcate scrise la vedere pe pământ. Dar bărbații nu s-au lăsat. Încă voiau să o vadă pe femeie murind pentru păcatele ei. Atunci Isus s-a ridicat în picioare, s-a uitat la bărbați și a spus: "Sigur, ucideți-o cu pietre, dar cel fără de păcat să arunce primul piatra".

În viața noastră, deseori dorim ca oamenii care păcătuiesc împotriva noastră să plătească pentru ceea ce au făcut. Ținem în mâini pietre de condamnare și bârfă și abia așteptăm să le lăsăm să navigheze! Uneori, însă, Isus scrie în noroiul din sufletele noastre: "Îți amintești când erai atât de egoist? Nu este diferit de ceea ce ți-a făcut acea persoană. Acum, încă mai vrei să izbucnești ca să te răzbuni?"

Când ne uităm bine în interiorul nostru, ne dăm seama că și noi suntem vinovați. Așa că poate ar trebui să lăsăm pietrele jos și să plecăm.