Iar când ați observat că Fiul Omului mănâncă și că bea, ați spus: «Priviți un om mâncăcios, căruia Îi place să bea vin și să fie prieten cu colectorii de impozite și cu păcătoșii!». (Luca 7:34)

Isus nu a uitat niciodată motivul pentru care a venit. După câțiva ani de slujire, ar fi putut să strângă rândurile, să își adune adepții și să trăiască o viață confortabilă ca rabin respectat, dar a continuat să își asume riscuri pentru a ajunge la păcătoși - și a primit multe reproșuri pentru asta.

Instituția religioasă l-a ridiculizat pe Isus pentru că a petrecut mult timp cu oameni "necurați", bolnavi și oameni cu reputații îndoielnice. Asocierea cu ei, erau siguri aceștia, nu putea fi voia lui Dumnezeu. Dacă acei oameni și-ar îndrepta viața și ar face toate lucrurile corecte, poate că atunci ar fi acceptați. Înainte de asta, însă, lepădăturile societății erau marginalizate.

Cum se simt dependenții, adulterii, agnosticii și oamenii fără adăpost atunci când intră pe ușile bisericilor noastre? Cum se simt atunci când stau lângă noi la biserică sau când stau lângă noi la cafenea? Ne uităm de sus la ei, judecându-i ca fiind inferiori? Nici măcar cei mai îndepărtați de Dumnezeu nu s-au simțit respinși de Isus. Ei s-au bucurat de prezența Sa, nu pentru că El și-a coborât standardele de dreptate, ci pentru că și-a ridicat standardul de iubire autentică pentru ei.

Cine sunt "vameșii și păcătoșii" din cartierul tău, cu care puțini oameni vor să petreacă timp? Cine sunt proscrișii de la locul de muncă sau poate din familia ta? Isus s-a dovedit a fi prietenul acestor oameni. Și voi puteți face la fel.