Sau dacă instrumentul numit goarnă produce un sunet confuz (armatei), oare pe cine va determina ea astfel să se pregătească de luptă? (1 Corinteni 14:8)

Pavel i-a încurajat pe corinteni să folosească un limbaj clar în comunicarea adevărului unii către alții, iar una dintre analogiile pe care le-a folosit a fost sunetul unei trompete. În acea vreme și până în secolul al 20-lea, comandanții militari comunicau ordinele trupelor lor prin sunete distincte de trompetă. Era important ca trompetistul să sufle puternic, lung și clar, astfel încât fiecare soldat să știe dacă trebuie să avanseze sau să se retragă, să stea și să lupte sau să se deplaseze la stânga sau la dreapta.

Trompetistul, însă, era un om cu speranțe și temeri ca oricare altul. Era poziționat lângă comandant și îi auzea pe ofițeri discutând despre opțiunile și consecințele pe câmpul de luptă. Dacă auzea că s-ar putea ca toți să fie măcelăriți, buzele i se puteau încreți când încerca să sufle în corn și scotea "un sunet nesigur". Soldații din linie nu erau proști. Ei puteau distinge un sunet de trompetă încrezător de unul urzit și presupuneau că sunetul incert putea indica un pericol mai mare. În mod firesc, sunetul incert i-a determinat să caute o cale de scăpare!

În același mod, un limbaj neclar atunci când vorbim despre Cristos îi determină și pe cei din jurul nostru să caute o cale de ieșire! Nu trebuie să fim teologi pentru a vorbi despre Cristos, dar trebuie să ne concentrăm pe elementele de bază ale credinței - mai ales atunci când vorbim cu necredincioșii sau cu cei care sunt noi în credință. Poate că vrem să-i impresionăm pe oameni cu vastele noastre cunoștințe de metafizică escatologică, dar mai bine lăsăm asta pe seama seminariștilor.

Concentrează-te pe Cristos și pe schimbările pe care El le-a făcut în viața ta. Sunați în trompetă tare, clar și puternic, și toată lumea va avea un beneficiu.