Iahve zice: «Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre; și metodele voastre nu sunt (și) metodele Mele. Atât gândurile cât și metodele Mele sunt depărtate de ale voastre – la fel cum este cerul față de pământ. (Isaia 55:8-9)

Unul dintre cele mai importante adevăruri pe care le putem învăța în călătoria noastră de credință este că Dumnezeu este mult mai deștept decât noi! Ne petrecem o mare parte din fiecare zi dându-ne seama de situații dificile și rezolvând probleme, și suntem destul de buni și la asta. Suntem plătiți pentru abilitatea noastră de a analiza lucrurile cu acuratețe și primim laude acasă și la serviciu pentru că suntem "omul cu răspunsul" sau "femeia cu răspunsul".

Totuși, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu ne conduce pe niște străduțe întunecate unde ne simțim cu totul și cu totul pierduți. Un copil ascultător devine rebel, iar tot ceea ce facem îl face să devină și mai sfidător. Simțim că pierdem un fiu sau o fiică. Cancerul își ridică capul urât în propriile noastre corpuri sau în corpurile celor pe care îi iubim. Trecem prin cicluri de tratament și printr-un roller coaster de emoții. Ne confruntăm cu probleme pe care nu reușim să le rezolvăm cu socrii noștri, în căsnicia noastră, cu banii, cu șefii noștri sau cu șomajul. Putem intra în groapa depresiei aparent fără nici un motiv.

În acele momente, instinctiv, ne strângem pumnii la Dumnezeu și ne întrebăm de ce. Dar puține răspunsuri vin. Mai devreme sau mai târziu, ne dăm seama că, la urma urmei, nu suntem Dumnezeu. Nu ne putem da seama ce face El, pentru că nu avem înțelepciunea Lui infinită și cunoașterea Lui completă. În acel moment, tot ceea ce putem face este să ne plecăm și să spunem: "Doamne, Tu știi mult mai multe decât mine, iar căile Tale sunt mult mai înalte decât ale mele". Și apoi, ne putem odihni din nou în El.