El face ca atât noi cât și voi să stăm fermi în Cristos; și tot El este Cel care „ne-a uns”, instalându-ne în funcția pe care ne-a dat-o. Acest lucru s-a întâmplat prin acțiunea Spiritului în inimile noastre, care „ne-a (și) sigilat”. El reprezintă garanția pentru lucrurile pe care urmează să le primim. (2 Corinteni 1:21-22)

Un sondaj efectuat în rândul participanților la biserică arată că jumătate dintre ei nu știu dacă vor merge în rai atunci când vor muri. Ei trăiesc în lumea eterică a speranței și a fricii, întrebându-se dacă au făcut suficient, dacă Dumnezeu este suficient de bun și dacă tot ce au auzit despre Dumnezeu este de fapt adevărat. Oamenii, însă, nu trebuie să trăiască cu frică și îndoială.

Priviți cuvintele pe care Pavel le folosește pentru a descrie certitudinea relației noastre cu Hristos. El a spus că Dumnezeu ne "întemeiază" în harul și iertarea Sa ca pe o clădire de nezdruncinat, care este pe o temelie puternică. El a explicat că Dumnezeu ne-a "pecetluit". În lumea romană, aceasta era o analogie foarte semnificativă. Autoritatea Romei era de necontestat. Atunci când un guvernator roman își punea sigiliul pe ceva, aceasta însemna proprietate și siguranță. Nimic nu putea rupe sigiliul roman și, după cum sugerează Pavel, nimic nu poate rupe sigiliul lui Dumnezeu de proprietate și siguranță în viețile noastre.

Dar asta nu este tot. Pavel termină cu brio, spunându-ne că prezența Duhului Sfânt în inimile noastre este o garanție că vom trăi cu Dumnezeu pentru eternitate. Adevărații credincioși simt prezența Sa, dacă nu în mod continuu, cel puțin suficient de mult pentru a fi convinși că îi aparținem.

Pot fi oamenii siguri de destinul lor etern? Potrivit lui Pavel, răspunsul este un da răsunător!