David i-a răspuns Abigailei: „Să fie binecuvântat Iahve – Cel care este Dumnezeul lui Israel – pentru că El te-a trimis astăzi să mă întâlnești. Să fie binecuvântată judecata ta; și fii binecuvântată și tu, cea care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare! (1 Samuel 25:32-33)

Abigail s-a căsătorit cu un ticălos de primă clasă. Oamenii regelui David purtau un război de multă vreme, iar când au ajuns lângă casa lui Nabal și a lui Abigail, erau flămânzi. Bărbații au cerut ceva de mâncare, dar Nabal nu a fost milostiv. De fapt, nu a respectat nici măcar standardul minim de bun simț pentru a oferi mâncare străinilor. I-a trimis la plimbare cu răceală pe bărbați, care i-au raportat curând mustrarea lui David (vezi 1 Samuel 25:3-13).

David dăduse dovadă de o reținere remarcabilă atunci când regele Saul se purtase urât cu el, dar de data aceasta reținerea a dispărut pe fereastră! David și oamenii săi s-au îndreptat spre casa lui Nabal cu un singur lucru în minte: răzbunarea. Abigail, însă, i-a auzit venind și și-a dat seama că întâlnirea va aduce vărsare de sânge care, în cele din urmă, ar putea afecta reputația lui David. Ea a încărcat niște măgari cu mâncare și l-a interceptat pe David înainte ca acesta să ajungă la casă. Când i-a dat mâncarea, ea i-a dat, de asemenea, cu umilință, un sfat lui David pentru a evita ca acesta să-i ucidă soțul (vezi 1 Samuel 25:24-31).

David a înțeles înțelepciunea lui Abigail. După ce David și oamenii săi au plecat cu mâncarea, Dumnezeu a intervenit. Nabal a căzut mort după un banchet. David a trimis după Abigail, iar cei doi s-au căsătorit.

Atunci când ne aflăm într-o situație sau într-o relație dificilă, este posibil să vrem să rezolvăm singuri problema. Trebuie, însă, să ne încredem în Dumnezeu și să acționăm cu înțelepciune. Abigail nu și-a ucis soțul, iar când David a vrut să-l ucidă, ea s-a interpus între ei. Dumnezeu i-a răsplătit integritatea și înțelepciunea, iar El ne va răsplăti și pe noi. Când vrem să luăm lucrurile în propriile mâini, trebuie să ne oprim, să ne încredem în Dumnezeu și să știm că, mai devreme sau mai târziu, va veni și vremea noastră.