Toate popoarele să Îl laude pe Iahve! Lăudați-L toate națiunile; pentru că bunătatea Lui față de noi este renumită, iar caracterul Său rămâne la fel pentru eternitate. Lăudați-L pe Iahve! (Psalmul 117:1-2)

Etnocentric. Este un cuvânt care sună plăcut, dar este plin de aroganță. Atunci când credem că suntem singura națiune sau rasă pe care Dumnezeu o binecuvântează, înțelegem foarte greșit amploarea și profunzimea harului lui Dumnezeu. Sigur, El ne iubește cu o dragoste nemărginită, dar îi iubește pe toți ceilalți de pe planetă cu aceeași pasiune. El nu are favoriți.

Israeliții primiseră mandatul de a duce mesajul iubirii lui Dumnezeu la toate națiunile, dar s-au lăsat prinși în rolul lor de popor ales al lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a ales pentru ca ei să-i binecuvânteze pe alții, nu pentru ca ei să rămână într-o "îngrămădeală sfântă". În acele puține ocazii în care au ajuns să atingă alte culturi, Dumnezeu i-a binecuvântat din belșug. Când s-au retras în mândrie și exclusivitate, Dumnezeu și-a retras mâna de binecuvântare.

Națiunea noastră a trecut prin spasme în care a fost incredibil de incluzivă, primind oameni din toate țările pentru a se alătura creuzetului nostru, dar și teribil de exclusivistă, interzicând imigranții și tratându-i pe cei care veneau ca cetățeni de mâna a doua. Creștinii trebuie să realizeze că harul lui Dumnezeu transcende granițele naționale, rasa și cultura, așa cum a fost nevoie să facă acest lucru în alte momente ale istoriei noastre. Dumnezeu îi iubește pe oamenii de pe tot globul, fie că au imigrat în America, fie că trăiesc în cele mai îndepărtate deșerturi ale unor țări străine. Sarcina noastră principală, ca credincioși, este să dărâmăm zidurile și să-i iubim în Împărăția lui Dumnezeu.