Dar Dumnezeu Își demonstrează dragostea pe care o are față de noi prin faptul că atunci când noi eram (nu corecți sau buni, ci) păcătoși, Cristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)

Majoritatea relațiilor noastre umane se bazează pe atracție și beneficii reciproce. Ne bucurăm de prietenii noștri pentru că ne fac să ne simțim bine, am fost atrași de soții noștri pentru că ne simțim mai vii alături de ei, iar la locul de muncă lucrăm pentru că primim satisfacție și un salariu. Când vremurile sunt grele, rezistăm o vreme, dar dacă lucrurile nu se îmbunătățesc, suntem tentați să ne retragem.

Pentru că relațiile de familie implică mai mult angajament, rezistăm la bine și la rău, dar chiar și atunci, tensiunile și dezacordurile ne erodează afecțiunea. Cu toate acestea, dragostea lui Dumnezeu pentru noi este diferită - radical de diferită. El nu cere respectarea unor reguli sau anumite comportamente pentru a câștiga dragostea Sa. El o dăruiește cu generozitate, gratuit și fără condiții. Pavel spune că Dumnezeu își revarsă dragostea Sa asupra noastră (vezi Efeseni 1:7-8)! Noi nu merităm un tratament atât de bun din partea lui Dumnezeu. De aceea se numește har.

Dumnezeu nu ne iubește pentru că suntem demni de afecțiunea Sa; El ne iubește în ciuda răzvrătirii, apatiei și egoismului nostru. Nu avem nimic de oferit pentru a câștiga aprobarea Sa, dar El ne iubește oricum. Și El nu a așteptat să răspundem pentru a ne copleși cu dragoste. Pavel ne spune că Dumnezeu ne-a iubit "pe când eram încă păcătoși". Totuși, dragostea lui Dumnezeu nu este un sentimentalism siropos. Ea este o afecțiune îndrăzneață, activă, care se îndreaptă spre noi pentru a ne câștiga inimile. Profunzimea acestei iubiri este demonstrată de cât de mult și cât de dezinteresat dăruiește, iar moartea lui Cristos pe cruce este darul suprem.

Ne întrebăm vreodată dacă lui Dumnezeu îi pasă cu adevărat? Atunci când ne îndoim, putem privi la Cruce.