Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va respecta Cuvântul Meu; și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni și vom locui împreună cu el. (Ioan 14:23)
Iubirea și ascultarea noastră față de Dumnezeu sunt pași spre o relație ca cea cu un prieten apropiat. Cu cât ne supunem mai mult Lui, cu atât mai mult ne dăm seama că El este înțelept și puternic dincolo de orice comparație.
Într-una dintre ultimele Sale discuții cu cei mai apropiați adepți ai Săi, Isus face aceeași afirmație de trei ori în succesiune rapidă: iubirea pentru Dumnezeu este indisolubil legată de ascultarea față de El, iar Dumnezeu răsplătește din belșug credincioșia noastră (vezi Ioan 14:15-18, 21, 23). În ultima dintre cele trei afirmații, Isus promite o relație bogată cu Dumnezeu ca rezultat direct al ascultării noastre generate de dragoste. El spune că ne vom simți "ca acasă" cu El. Ce înseamnă asta?
Atunci când un oaspete vine în casa ta, mai ales o persoană importantă pe care nu o cunoști foarte bine, s-ar putea să te simți la limită, să te asiguri că faci totul cum trebuie, dar niciodată nu ești sigur că ai făcut suficient. Când vine un prieten apropiat, însă, totul este diferit. Vă pregătiți pentru vizită, dar cu un sentiment de anticipare, nu de teamă. Când vă întâlniți, vă relaxați, vorbiți, ascultați, vă relaxați și discutați lucruri care vă preocupă. Dacă se întâmplă o întrerupere, nu e mare lucru. Reluați de unde ați rămas. Timpul petrecut împreună îți hrănește sufletul pentru că te simți profund înțeles de cineva în care ai încredere și care te iubește așa cum ești - fără pretenții, fără măști și fără jocuri.
Iubirea și ascultarea noastră față de Dumnezeu sunt pași spre o relație ca cea cu un prieten apropiat. Cu cât ne supunem mai mult Lui, cu atât mai mult ne dăm seama că El este înțelept și puternic dincolo de orice comparație. Pe măsură ce Îl vedem lucrând în viețile noastre și ale altora, Îl iubim și mai mult. Ne încredem în El de fiecare dată mai mult și învățăm să ne relaxăm, să ne simțim ca acasă cu El. Nu este vorba că Îl luăm de bun sau că noi credem că suntem la același nivel. Aceasta este limitarea în metafora unei prietenii. Relația noastră cu Dumnezeu nu este niciodată între egali. Este între Rege și ambasador, Maestru și slujitor de încredere, Tată puternic și copil iubit cu drag.
Ce înseamnă pentru tine să fii acasă cu Dumnezeu?
Dragostea ta pentru Dumnezeu și ascultarea ta față de El te fac să te simți mai mult acasă cu El? De ce sau de ce nu?