Planificator
Dar din cauza (descoperirii) lui Cristos, am considerat toate acestea ca fiind o pierdere (acceptabilă). Chiar și acum le consider pe toate ca pe o pierdere care a fost compensată de cunoașterea lui Cristos Isus, Stăpânul meu. Pentru El am acceptat abandonarea tuturor acestor lucruri pe care le evaluez (acum) ca fiind niște gunoaie – ca să Îl câștig pe Cristos. (Filipeni 3:7-8)
Și CV-urile noastre au elemente de statut, realizări și alte credite. Le folosim pentru a fi acceptați, pentru a câștiga respect și pentru a exercita putere. Dar pretenția lui Cristos asupra vieții noastre schimbă totul.
În această scrisoare, Pavel tocmai își povestise CV-ul impresionant (vezi Filipeni 3:4-6). Prin naștere, statut și realizări, el se afla în vârful ierarhiei. Când numele său era menționat în regiune, toată lumea știa cine era. Dar apoi s-a întâmplat ceva: Pavel L-a întâlnit pe Isus. Dintr-o dată, lumea lui Pavel a fost dată peste cap. Lucrurile care păreau atât de importante înainte erau acum lipsite de sens, iar lucrurile care păreau niște neplăceri au devenit prioritățile sale. Mai mult chiar, Cel care îi fusese dușman era acum prietenul și Mântuitorul său. Întâlnirea cu Isus l-a forțat pe Pavel să se răzgândească asupra a tot ceea ce era în viața lui.
Și CV-urile noastre au elemente de statut, realizări și alte credite. Le folosim pentru a fi acceptați, pentru a câștiga respect și pentru a exercita putere. Dar pretenția lui Cristos asupra vieții noastre schimbă totul. Poate că acele lucruri au fost cele mai importante adevăruri despre noi în trecut și poate că ele ne-au modelat obiectivele și relațiile, dar acum sunt "gunoaie" - neimportante, secundare, de uitat.
Explicația lui Pavel cu privire la schimbarea percepției sale ne spune că sentimentul său central de identitate se schimbase radical. De ce? Pentru că faptul de a-L cunoaște pe Cristos și de a fi cunoscut de El a crescut în fruntea listei celor mai importante zece fapte din viața lui Pavel.
Isus a întrebat: "Ce folos are un om care câștigă toată lumea, dar își pierde sufletul?" (vezi Matei 16:26). Răspunsul este, bineînțeles, nimic. Toate bogățiile, prestigiul, premiile și plăcerile acestei vieți nu se pot compara cu experiența zilnică a harului uimitor al lui Dumnezeu. Nu există comparație.
De ce aceste lucruri (bogăție, statut, plăcere și așa mai departe) ne par atât de atrăgătoare?
Ce ar însemna pentru tine să prețuiești atât de mult cunoașterea lui Hristos încât toate aceste lucruri să devină secundare în inima ta și în prioritățile tale?
