Aș putea să zic: «Este o certitudine faptul că (nu voi mai fi văzut atunci când) întunericul mă va ascunde, iar lumina din jurul meu se va transforma în noapte». Dar nici chiar întunericul nu este un obstacol pentru Tine. Noaptea luminează ca ziua; și (pentru Tine) întunericul este ca lumina. (Psalmul 139:11-12)

David a trăit timpuri de întuneric, când părea că lumina speranței nu va mai străluci niciodată. A fost atacat de dușmani și trădat de prieteni. S-a ascuns în pustiu ani de zile, temându-se pentru viața sa. Dar poate că întunericul a fost cel mai rău în orele nopții, după ce a comis adulter cu Batșeba și a ascuns acest lucru punând să fie ucis soțul ei, Urie (vezi 2 Samuel 11:1-17).

La un moment dat în viața noastră, aproape toți suferim perioade de întuneric spiritual. Nu putem vedea și suntem siguri că nici altcineva nu poate vedea! Ne simțim deznădăjduiți și, mai rău, ne temem că ne vom simți mereu așa. În profunzimea situației dificile în care se afla David, Dumnezeu i-a dat o perspectivă nouă. Poate că David nu vede nici o lumină, dar Dumnezeu vede la fel de clar în întunericul nostru cum vede în lumină. Această realizare i-a dat lui David o nouă speranță. El nu trebuia să vadă lumina atâta timp cât era convins că Dumnezeul dragostei și al puterii vedea clar.

Când ne aflăm în groapa întunericului, fără vedere și fără speranță, putem fi siguri că Dumnezeu nu este niciodată lipsit de vedere. El ne vede în întuneric și vede o soluție la problema noastră chiar și atunci când noi nu o putem vedea. În asta, putem fi încrezători.