Când era a noua oră din zi, Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai abandonat?” (Matei 27:46)

Vorbim despre Cruce, cântăm despre ea și auzim mesaje despre ea tot timpul, dar ea rămâne cel mai impresionant eveniment din întreaga istorie. Isus nu a fost doar un om bun care a murit pentru o cauză în care credea. El nu a fost un soldat care a murit pentru cel de lângă El în tranșee. El nu a fost doar un martir neînțeles sau un învățător care a spus prea multe. El era Dumnezeu Atotputernic, care a ieșit din cer pe pământ cu un singur scop: să-și dea viața pentru tine și pentru mine.

Când Isus a atârnat pe cruce, El a luat locul nostru. Din cauza păcatelor noastre, noi meritam moartea. În timp ce atârna acolo, toate păcatele fiecărei persoane care a trăit și va trăi vreodată au fost îngrămădite pe El. În acel moment, El a devenit înlocuitorul nostru. Moartea Sa ne-a oferit iertare, o poziție corectă față de Dumnezeu și viață veșnică.

I-a întors Dumnezeu Tatăl spatele lui Isus în acel ceas îngrozitor? Da, a dat înapoi pentru ca toată pedeapsa pe care o merităm să se reverse asupra lui Isus. Toată mânia, judecata și pedeapsa pentru fiecare păcat au devenit ale lui Isus în acel moment, iar Tatăl a trebuit să-L abandoneze pentru ca acest lucru să se întâmple.

Dar abandonul Tatălui a luat sfârșit atunci când Isus și-a dat ultima suflare. Iar trei zile mai târziu, El a înviat din mormânt în plinătatea vieții înviate. Acel moment de pe cruce este, totuși, cea mai clară imagine a harului inegalabil al lui Dumnezeu pe care o vom vedea vreodată: Isus a atârnat singur, abandonat și condamnat, pentru tine și pentru mine.