După ce s-a rugat Iov pentru prietenii lui, Dumnezeu i-a dat din nou prosperitate. I-a oferit de două ori mai mult decât tot ce a avut înainte.
(Iov 42:10)
Iov nu a anticipat niciodată că va avea probleme. În introducerea poveștii sale, aflăm motivele din spatele suferințelor lui Iov (vezi Iov 1:6-2:7), dar Iov nu a avut niciodată vreun indiciu atunci când a îndurat fiecare încercare. Pe măsură ce citim relatarea, vedem că Iov se întreba de ce a permis Dumnezeu ca toate aceste lucruri teribile să i se întâmple. Au venit niște prieteni, dar în loc să-i ofere lui Iov mângâiere și înțelepciune, ei au insistat că trebuie să fi făcut ceva foarte rău pentru ca toate acestea să se fi întâmplat. (Mulțumesc mult, băieți!)
Iov L-a tot întrebat pe Dumnezeu de ce, iar Dumnezeu a apărut în cele din urmă, dar nu cu răspunsul la întrebarea lui (vezi Iov 38-41). În schimb, Dumnezeu i-a reamintit lui Iov că El era Dumnezeu și Iov nu era. Nu mai era nevoie să pună acea întrebare, i-a spus Dumnezeu. „Să știi doar că Eu sunt Dumnezeu și că poți avea încredere în Mine„, i-a spus El (Dar cel puțin Dumnezeu le-a spus prietenilor lui Iov: „Voi nu sunteți de nici un ajutor!„).
Iov ar fi putut fi foarte supărat pe prietenii săi pentru că i-au dat sfaturi proaste și au presupus că problemele sale erau în întregime din vina lui, dar a ales o altă cale: s-a rugat pentru ei. Când s-a rugat, Dumnezeu a deschis ușile cerului și i-a dat lui Iov de două ori mai multă bogăție decât avea înainte. A fost de două ori binecuvântat. Tot nu înțelegea în totalitate ceea ce se întâmplase, dar a avut încredere în Dumnezeu oricum. Și lui Dumnezeu îi place foarte mult când avem încredere în El.
De ce trebuie să ne încredem în caracterul lui Dumnezeu atunci când nu înțelegem ce se întâmplă în viața noastră?
Care a fost corelația dintre rugăciunea lui Iov pentru prietenii săi și binecuvântarea lui Dumnezeu?
„Adversitatea este praful de diamant cu care cerul își lustruiește bijuteriile.” – ROBERT LEIGHTON
