Isus a strigat: „Tată, în mâinile Tale Îmi predau spiritul!” Și după ce a spus aceste cuvinte, a murit. (Luca 23:46)

Mai devreme, Isus a experimentat abandonul Tatălui, în timp ce greutatea păcatelor omenirii Îl zdrobea. El gemuse: "O, Doamne, pentru ce M-ai părăsit?" (vezi Matei 27:46). Dar acum, în ultimele secunde ale vieții Sale pământești, Isus Și-a exprimat încrederea totală și deplină în Tatăl: "Mă pun în mâinile Tale". Apoi a murit.

Când suntem în necazuri și nu știm ce să facem, ne putem întoarce la Dumnezeu pentru mângâiere și îndrumare. Atunci când ni se pare că Dumnezeu ne-a condus într-un tunel întunecat care nu are nici o lumină la capătul său, putem fi tentați să disperăm, să renunțăm și să Îl învinovățim pe Dumnezeu că nu a venit așa cum am fi vrut noi. În acele momente dureroase, putem urma exemplul lui Cristos. În momentele cele mai dificile din viața noastră, poate că tot ce putem face este să recunoaștem prezența nevăzută și nesimțită a Tatălui și să ne exprimăm încrederea în El. În momentele de luptă în căsnicie, cu copiii, cu finanțele, cu problemele de sănătate și în toate celelalte momente de întuneric, poate că nu știm ce să facem, dar ne putem ruga: "Tată, sunt în mâinile Tale".

Această declarație de credință Îi place lui Dumnezeu și poate fi începutul unor răspunsuri și binecuvântări la care nu ne-am așteptat niciodată. Uneori, cea mai mare binecuvântare este pur și simplu să știm că lui Dumnezeu Îi pasă și este prezent alături de noi - chiar și în cele mai întunecate momente ale noastre.