Am fost crucificat împreună cu Cristos; și (acum) trăiesc. Dar ce trăiesc acum nu mă mai reprezintă, ci Cristos este Cel care trăiește această viață în mine. Astfel, eu îmi trăiesc viața pe pământ prin credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit. El S-a oferit pe Sine Însuși (ca Sacrificiu) pentru mine. (Galateni 2:20)

Viața creștină nu este un program de auto-ajutorare. Nu ni se dă un set de exerciții pe care să le facem pentru a obține rezultate. În schimb, Dumnezeu lucrează în inimile noastre și ne schimbă din interior spre exterior, transformându-ne dorințele și motivele, astfel încât noile noastre alegeri în materie de comportament să fie autentice și nu inventate.

Totuși, rolul nostru în această transformare nu este complet pasiv. Pavel ne reamintește că primul pas în acest proces de transformare este o perspectivă nouă asupra morții și a vieții. El se considera "răstignit împreună cu Cristos", ceea ce înseamnă că a aplicat sacrificiul lui Cristos pe cruce la propriile păcate egoiste și, de câte ori a fost necesar, și-a considerat dorințele egoiste ca fiind moarte. În locul dorințelor egoiste ale lui Pavel în rezidență, Cristos Însuși a trăit în inima lui, transformându-l puțin câte puțin, zi de zi.

Chiar dacă Cristos ne transformă inimile, ne asumăm responsabilitatea de a recunoaște motivele și acțiunile egoiste, de a le considera moarte și de a le înlocui cu gânduri și comportamente care Îl onorează pe Dumnezeu. Viața creștină, așadar, este trăită în momentul alegerii, când alegem viața în locul morții și pe Cristos în locul cerințelor noastre egoiste.

Putem fi confuzi din când în când și putem fi dezamăgiți de faptul că nu ne schimbăm atât de repede pe cât ne-am dori, dar putem să ne bucurăm de faptul că Cristos Însuși și-a stabilit reședința în noi. Pe măsură ce acordăm mai multă atenție instrucțiunilor Sale și avem încredere în El să ne folosească, vom căpăta treptat mai mult din caracterul Său. Îi vom iubi pe oameni cu dragostea Sa, vom sluji cu umilința Sa și vom fi puternici în speranța viitorului pentru că ne amintim de promisiunea Învierii.