Moise a răspuns poporului: „Aveți curaj; pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă testeze, să aveți în voi frica de El și astfel, să evitați să păcătuiți!” Poporul stătea la depărtare, în timp ce Moise s-a apropiat de zona cu ceață densă unde era Dumnezeu. (Exodul 20:20-21)

Vremurile de întuneric vin peste noi toți. Putem experimenta pierderi tragice, inexplicabile, confuzie, eșec, respingere sau, pentru unii dintre noi, goliciune spirituală. Răspunsul nostru în aceste momente este adesea produsul întâlnirilor noastre anterioare cu Dumnezeu. Dacă am dezvoltat încrederea în Dumnezeu în lumină, Îl vom îmbrățișa în întuneric și, de fapt, vom îmbrățișa chiar întunericul ca fiind calea Lui pentru noi.

Moise tocmai coborâse de pe munte și le dăduse poporului cele zece porunci. Mesajul nu a venit prin e-mail. Fulgerul a lovit, tunetul a bubuit, trâmbițele au răsunat, iar fumul gros a înconjurat muntele și a acoperit soarele. Poporul s-a înfricoșat în fața magnificului și terifiantului spectacol al măreției lui Dumnezeu! Ei au insistat ca Moise să le vorbească - nu voiau să audă vocea lui Dumnezeu, deoarece credeau că vor muri!

Moise, însă, nu era îngrozit. Experiențele sale cu Dumnezeu la rugul aprins, în confruntările cu Faraon, la Marea Roșie, când i-a oferit apă din stâncă, precum și mană și prepelițe din cer și pe munte, chiar în acea zi, toate l-au convins că Dumnezeu era demn de încredere, indiferent de circumstanțele cu care se confrunta.

Credința sa în Dumnezeu era atât de puternică încât, atunci când poporul se îndepărta de întuneric, Moise se îndrepta spre el. El era convins că Dumnezeu era acolo și dorea să se conecteze cu El cât mai mult posibil.

Când experimentăm întunericul, ne vom retrage dacă credința noastră este slabă, dar vom intra în el dacă credința noastră a fost întărită de ani de experiență în a vedea credincioșia, harul și puterea lui Dumnezeu.