Necazul nostru ușor (de suportat) și care este doar temporar, ne pregătește o inestimabilă glorie eternă. Interesul nostru nu este pentru lucrurile care se văd, ci pentru cele care nu se văd; pentru că cele vizibile sunt efemere, dar cele care nu se văd sunt eterne. (2 Corinteni 4:17-18)

Pe măsură ce creștem în credința noastră, ne dezvoltăm capacitatea de a vedea lucrurile altfel decât înainte. La început, suntem capabili să vedem doar oamenii, locurile și circumstanțele care sunt vizibile, iar alegerile noastre sunt orientate pentru a ne face viața de astăzi cât mai reușită și mai confortabilă posibil. Treptat însă, citind Scripturile, interacționând cu credincioșii maturi și rugându-ne, învățăm să percepem o lume invizibilă, spirituală. Oricât de ciudat ar părea, începem să trăim pentru lucruri pe care nu le putem vedea cu ochii noștri fizici.

La început, problemele reprezintă o amenințare la adresa siguranței și succesului nostru, așa că le evităm pe cât posibil, iar atunci când nu le putem evita, ne temem de ele. Pentru unii dintre noi, chiar și cele mai mici dificultăți par a fi calamități uriașe, deoarece ne amenință până în adâncul sufletului. Trăirea pentru Cristos, însă, schimbă totul. Fiecare problemă este o treaptă de creștere, iar fiecare dificultate este o oportunitate de a ne încrede mai profund în Dumnezeu, de a urma exemplul luiCristos de slujire dezinteresată și de a experimenta prezența lui Dumnezeu. Ne dăm seama că fiecare problemă cu care ne confruntăm, oricât de copleșitoare ar părea pentru noi, este doar un punct pe linia infinită a eternității. Dar noi nu trăim pentru punct, ci pentru linie.

Când ne percepem problemele prin prisma Duhului Sfânt, răspundem cu curaj și cu încrederea că Dumnezeu ne va răsplăti atunci când Îl vom vedea față în față. Răspunsul nostru plin de credință la durere are ca rezultat un mare câștig.