Unii se bazează pe care, alții pe cai; dar noi ne bazăm pe numele Dumnezeului nostru. (Psalmul 20:7)

În multe culturi, și mai ales în lumea antică, un nume a reprezentat caracterul sau un alt aspect semnificativ al unei persoane. De-a lungul Bibliei, numele lui Dumnezeu ne oferă informații despre măreția Sa. De exemplu, Elohim ne spune că El este Creatorul, El Roi spune că El vede totul tot timpul, Iehova-Jireh promite că El va asigura, iar Adonai indică faptul că El este Domnul suveran care domnește peste tot. Toate aceste nume (și multe altele) sunt ca fațetele unui diamant, care strălucesc de lumina puterii, măreției și bunătății lui Dumnezeu. Ele ne întăresc admirația față de Dumnezeu și ne reanimează credința în El în vremurile bune și în cele rele.

Avem tendința de a avea încredere în lucruri tangibile care sunt în mod inerent puternice, cum ar fi carele și caii - sau bunurile și conturile bancare. De fapt, deseori ne încredem în abilitățile noastre, în statutul nostru, în banii părinților noștri, în reputația soțului nostru sau într-o sută de alte lucruri înainte de a ne încrede în Dumnezeu. Este aproape ca și cum am încerca orice altceva și apoi ne dăm seama: "Oh, aș fi putut să mă încred în Dumnezeu!" Exact.

Psalmistul a recunoscut tendința noastră de a ne încrede în lucrurile puternice pe care le putem vedea, în loc să ne încredem într-un Dumnezeu pe care nu-l putem vedea. Aceste lucruri au valoare, dar au și limite. Pe de altă parte, dragostea infinită și puterea impresionantă a lui Dumnezeu - reprezentate de numele Lui în Scriptură - Îl fac să fie prima noastră resursă, nu ultima.