În relațiile dintre voi să nu fie așa. Ci oricine vrea să fie mare între voi, să vă fie slujitor; (Matei 20:26)

În cartea sa extraordinară Good to Great (De la bun la măreț), Jim Collins descrie o greșeală pe care multe companii o fac atunci când angajează un director general. De prea multe ori, acestea încearcă să obțină un lider carismatic care să devină, după expresia lui Collins, "un geniu cu o mie de ajutoare". Această persoană cere să fie în centrul atenției și să primească toate laudele. Ceilalți din companie sunt "peoni", doar ajutoare care nu merită nici o recunoaștere. În contrast puternic, Collins a observat că cele mai de succes companii au lideri care sunt "vizionari umili". Aceștia conduc cu pasiune, dar sunt fericiți să acorde mult credit oricui și oricui altcuiva. (Jim Collins, Good to Great: Why Some Companies Make the Leap . . . . and Others Don't (New York: HarperCollins, 2001).)

Observațiile lui Collins se potrivesc perfect cu strategia de conducere a lui Isus. Ca reacție la stilul firesc, normal al liderilor de a cere să fie în centrul atenției, Isus le-a spus urmașilor Săi să-și arate măreția prin slujire. El a risipit apoi orice concepție greșită despre ce înseamnă să fii slujitor luând un prosop și spălând picioarele murdare ale bărbaților de la masă, treaba celui mai mic servitor din casă.

Ce înseamnă pentru noi să fim slujitorii celor de sub noi în familiile noastre și în organigrama organizațională? Dacă urmăm exemplul lui Isus, ne facem timp să îndeplinim cele mai umile sarcini: spălăm vasele, facem curățenie, măturăm, ajutăm un stagiar cu o sarcină sau ne oprim să vorbim cu o angajată din departamentul de expediere pentru a o întreba despre familia ei.

Sunteți prea ocupați pentru astfel de lucruri? Nu fiți.