Nu știți oare că dintre toți cei care participă la o competiție sportivă, numai unul câștigă premiul? Să alergați deci astfel încât să fiți câștigătorii lui! Pentru a primi (ca premiu) o coroană care nu durează mult timp, concurenții acceptă (anticipat) să se abțină de la multe lucruri. Dar noi să le urmăm exemplul (autodisciplinei) pentru o coroană care nu se va usca niciodată!  (1 Corinteni 9:24-25)

Apostolul Pavel era foarte familiarizat cu cultura greacă, inclusiv cu Jocurile Olimpice. În acest pasaj special, el a folosit metafora unei curse pentru a descrie viața creștină. Terminarea cursei nu era suficient de bună pentru Pavel. El a vrut să câștige cursa sa și a vrut să ne inspire pe toți să ne câștigăm și noi cursele.

Sportivii din Grecia antică erau incredibil de populari, la fel ca și sportivii din zilele noastre. Ei se antrenau, munceau și se străduiau sub instrucțiunile antrenorilor lor cu un singur scop: să fie cel care stătea pe podium, purtând cununa de lauri a unui campion. Totul în viețile lor era subjugat acestui scop și totul era evaluat în funcție de modul în care contribuia sau diminua de la câștigarea cursei. Dedicație. Intensitate. Pasiune. Concentrare. Acestea erau trăsăturile atleților care se străduiau să câștige, la fel cum sunt și pentru atleții de astăzi.

Pavel ne încurajează să alergăm cu aceeași dedicare fermă pentru a câștiga cursa noastră. Îl onorăm pe Hristos cu tot ceea ce suntem și tot ceea ce facem. Dar răsplata noastră este diferită. A doua zi după cursa de la Jocurile Olimpice, coroana de lauri se ofilise deja, dar coroana noastră este nepieritoare, durând pentru toată veșnicia.

Unele recompense nu înseamnă prea mult pentru că nu am muncit din greu pentru ele. Coroana nepieritoare a victoriei pe care o câștigăm pentru că Îl urmăm pe Hristos, însă, contează pentru că este câștigată cu drag. Merită efortul depus.