Și, de fapt, ce rezolvă un om câștigând toată lumea, dacă își pierde sufletul? (Marcu 8:36)

Dumnezeu ne-a creat pentru a trăi în două lumi și, în timp ce spiritualul este cel mai important, cultura noastră tinde să prețuiască tangibilul. Ne dedicăm timpul pentru a face mai mulți bani și ne cheltuim banii pentru a obține din ce în ce mai multe lucruri. Unii dintre noi ne folosim averea ca pe niște jetoane pentru a arăta că suntem mai deștepți și mai isteți decât alții. Vrem să câștigăm, iar posesiunile sunt modul în care ținem scorul. Altora, însă, nu le pasă cu adevărat de ceea ce are altcineva. Vrem doar cât mai mult pentru a ne face viața cât mai plăcută.

Isus a făcut o observație crudă și sobră: valoarea unui singur suflet este mai mare decât tot aurul, petrolul, proprietățile imobiliare, bijuteriile, acțiunile, mașinile și orice altceva de valoare de pe planetă. Isus a murit pentru a ne salva sufletele de la moartea veșnică. El a murit pentru membrii familiei noastre, pentru vecinii noștri, pentru bătrânul irascibil de pe stradă și pentru băștinașii din mijlocul bazinului Amazonului.

Una dintre sarcinile noastre cele mai importante, dar și una dintre cele mai dificile, este să ne mutăm atenția de la ceea ce este vizibil la ceea ce este invizibil, de la tangibil la etern, de la ceea ce va rugini și va putrezi la ceea ce va dura pentru totdeauna.

Sufletele sunt atât de importante.