Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de timiditate, ci unul care ne oferă curaj, dragoste și autodisciplină. (2 Timotei 1:7)

Pe parcursul Scripturilor, auzim un mesaj rostit în mod repetat de Dumnezeu, de profeți și de îngeri: "Nu vă temeți." De fapt, această încurajare se regăsește de 365 de ori. O coincidență? Nu prea cred. Dumnezeu vrea ca noi să știm că ne putem încrede în El în fiecare zi, chiar și în cele mai amenințătoare situații sau cu cei mai dificili oameni.

De ce ne dă Dumnezeu de atâtea ori porunca "nu te teme"? Pentru că suntem atât de predispuși să ne lăsăm copleșiți de circumstanțe. Atunci când ne simțim scăpați de sub control, primul nostru instinct (trist de spus) nu este să ne încredem în Dumnezeu, ci să fugim de frică sau să ne luptăm cu sfidare. Dumnezeu ne amintește, în schimb, să privim mai întâi la El, să ne amintim măreția și harul Său și să ne agățăm de capacitatea Sa de a face imposibilul.

Declarația îndrăzneață a lui Pavel către Timotei ne atrage atenția ca o palmă peste față. El spune: "Hei, dacă ți-e frică, nu este de la Dumnezeu. El este autorul puterii, al dragostei și al gândirii corecte. Contează pe asta".

Și cum rămâne cu tine și cu mine? Care sunt situațiile recurente în care ne simțim amenințați, scăpați de sub control sau copleșiți? În aceste situații - chiar și în acelea - Dumnezeu ne spune să ne oprim, să privim la El și să ascultăm asigurarea oferită de Duhul Său că El ne va călăuzi. Dacă continuăm să ne concentrăm atenția asupra problemei, ne vom teme și vom acționa pentru a ne proteja, dar dacă ne întoarcem rapid la Dumnezeu și reflectăm la dragostea și puterea Sa, vom continua să ne încredem în El.