Știind că totul a ajuns la final, ca să procedeze conform Scripturii, Isus a zis: „Îmi este sete!” (Ioan 19:28)

Chiar și în agonie, Isus și-a păstrat mintea neclintită. Ca student al Scripturii, El știa că profeții preziseseră că chinurile de moarte ale lui Mesia vor produce o uscăciune a gurii, astfel încât "limba i se va lipi de cerul gurii" (Psalmul 22:15), iar cei care vor asista la execuție vor oferi "oțet pentru setea [Lui]" (Psalmul 69:21). Răstignirea este una dintre cele mai chinuitoare forme de tortură din istoria omenirii. Durerea intensă lasă o persoană gâfâind după aer, ceea ce produce o sete imensă.

Ioan ne spune că Isus era foarte conștient de fiecare detaliu al execuției Sale. Timp de secole, oamenii s-au certat cu privire la cine l-a ucis pe Isus. Au fost evreii sau romanii? De fapt, nu a fost niciunul dintre aceste grupuri de oameni. Isus S-a dat pe Sine însuși în mod liber să moară pentru ca noi să trăim. El Și-a oferit propria viață pentru a ne asigura viața veșnică și a murit de bunăvoie ca substitut pentru moartea pe care o meritam.

Pe măsură ce se apropia momentul în care urma să moară, Isus s-a asigurat că nu va fi trecut cu vederea nici un detaliu. El a vrut ca noi să știm că fiecare i a fost punctat și fiecare t a fost trasat, pentru ca noi să ne minunăm de marea Sa dragoste - și să credem.