„Doamne, Tu mă observi și mă cunoști! Știi când stau jos și când mă ridic. De la mare distanță, Tu îmi cunoști gândurile. Îmi analizezi comportamentul și vezi locul unde mă odihnesc noaptea. Tu mă cunoști până în cele mai mici detalii. (Psalmul 139:1-3)

Cuvântul analizezi din acest frumos psalm al regelui David este un termen minier care înseamnă a săpa adânc în pământ pentru a găsi aur. David l-a folosit pentru a descrie înțelegerea de către Dumnezeu a vieții sale, deoarece și-a dat seama că înțelegerea de către Dumnezeu a inimii sale era atât de profundă încât a săpat până în adâncul sufletului său. Dumnezeu ne cunoaște și pe fiecare dintre noi în acest fel.

Putem avea impresia că Dumnezeu ne-a părăsit, dar nu este așa. El este la fel de aproape ca și respirația noastră. Ne poate fi teamă că nu Îi pasă, dar Lui Îi pasă atât de mult încât este la fel de atent precum o mamă iubitoare cu copilul ei nou-născut. Putem crede că scăpăm cu basmaua curată pentru că Dumnezeu nu se uită, dar El cunoaște fiecare acțiune pe care o facem și chiar fiecare gând pe care îl avem. Nimic nu scapă de atenția Lui!

Suntem complet, absolut expuși în fața lui Dumnezeu. La fel ca Adam și Eva în Grădină, suntem goi în fața Lui. Cu toate acestea, spre deosebire de ei, în starea lor necăzută, noi suntem adesea rușinați. Cunoașterea intimă și completă a lui Dumnezeu despre tot ceea ce ne privește, însă, este combinată cu harul, iertarea și dragostea. El ne cunoaște și ne iartă pentru că suntem atât de egoiști și facem alegeri atât de prostești. El vede tot ceea ce facem și percepe fiecare gând, dar nu ne întoarce niciodată spatele cu dezgust. O nouă înțelegere a omniscienței lui Dumnezeu ne ajută, așadar, să dobândim o nouă apreciere pentru marele Său har.