Dacă voi urca în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi pun patul în locuința morților, constat că ești și acolo! Zburând cu aripile luminii de dimineață, aș putea să mă duc să stau la capătul mării. Dar și acolo mă conduce mâna Ta; și sunt apucat cu dreapta Ta! (Psalmul 139:8-10)

Natura eternă a lui Dumnezeu - trecută, prezentă și viitoare - este clar dezvăluită de pasajul de astăzi din Psalmul 139. Într-un limbaj poetic frumos și puternic, David explică faptul că Dumnezeu este omniprezent. Dumnezeu nu este niciodată legat de limitările timpului și spațiului, precum cele experimentate de simplii muritori.

Nu vom trăi niciodată un moment sau un loc în viața noastră în care Dumnezeu să nu fie prezent în Spirit. Când suntem pe vârful muntelui de exaltare, Dumnezeu este prezent în bucuria noastră. Când suferim în valea depresiei și ne izolăm în întunericul disperării, Dumnezeu este acolo ca o lumină în întunericul nostru. Când ne bucurăm de cel mai mare succes, Dumnezeu se bucură împreună cu noi. Când eșecurile noastre ne copleșesc simțurile, El este acolo pentru a readuce echilibrul în lumea noastră cu susul în jos. Când suntem singuri și ne complăcem în păcatul care ne asaltează, Dumnezeu este și El acolo. Prezența lui Dumnezeu aduce fie mângâiere, fie disconfort, în funcție de acțiunile și reacțiile noastre la atracția Duhului Său mereu prezent.