Încrede-te în Iahve din toată inima ta și nu te baza pe înțelepciunea ta. (Proverbe 3:5)

Instinctul nostru imediat și natural este să avem încredere în ceea ce vedem, atingem și simțim și să ne bazăm pe capacitatea noastră de a găsi soluții la orice problemă. Atunci când lucrurile nu mai sunt bune, ne "sprijinim" pe capacitatea noastră de a analiza situațiile și de a ne da seama ce trebuie să facem în continuare.

De fapt, mulți dintre noi devin obsedați de a afla ce trebuie să facă atunci când vremurile sunt grele. Numim acest lucru "îngrijorare". Nu ne putem concentra asupra muncii din fața noastră pentru că ne gândim în continuare la problema, situația sau comentariul care ne absoarbe mintea. Nu putem dormi pentru că ne reluăm temerile și planurile din nou și din nou. Creăm scenarii și cântărim opțiunile. Încercăm să ne imaginăm reacțiile celorlalți, iar temerile noastre se agravează. Să ne sprijinim pe propria noastră înțelegere poate să nu sune ca un lucru atât de rău (la urma urmei, Dumnezeu ne-a dat mintea), dar orele, zilele și săptămânile de analiză nesfârșită, confuzie și îndoială de sine ne pot domina viața.

Instinctul nostru, însă, este eronat și limitat. O altă sursă de înțelepciune este cu mult superioară capacității noastre de a ne da seama de lucruri. Suntem conectați cu Dumnezeul universului, Cel care le știe pe toate, le vede pe toate și este puternic capabil să realizeze tot ceea ce dorește. Cu cât înțelegem mai bine acest fapt fundamental al credinței creștine, cu atât mai mult vom învăța să ne depășim instinctele și să ne încredem într-un Dumnezeu nevăzut, dar care vede totul.