Recunoaște-L (ca autoritate ultimă și consultă-L) în tot ce faci; și astfel El îți va corecta deciziile și comportamentul. (Proverbe 3:6)

Este destul de uimitor: Avem o relație cu cea mai puternică, mai iubitoare și mai înțeleaptă ființă din univers, dar uneori ne trăim viața ca și cum El nu ar exista. Pentru că este invizibil, uităm că El este mereu prezent în toată măreția și bunătatea Sa. Avem nevoie să ni se reamintească să Îl "recunoaștem".

Îl putem recunoaște pe Dumnezeu în momentele bune, mulțumindu-I pentru lucrurile iubitoare, plăcute și de succes pe care le trăim. Îl putem recunoaște în momentele de pierdere prin revărsarea inimilor noastre către Cel căruia îi pasă. Îl putem recunoaște atunci când suntem pierduți sau confuzi cerându-I înțelepciune și ascultând apoi imboldul Duhului. Și Îl putem recunoaște atunci când suntem plictisiți cerându-I să ne reaprindă sentimentul de scop.

În relațiile noastre de pe pământ, trebuie adesea să trecem peste neînțelegeri și așteptări nepotrivite. Acest lucru este valabil și în relația noastră cu Dumnezeu, dar nu ne vom bucura de iubire sau nu vom rezolva problemele cu El dacă nu recunoaștem mai întâi că El este acolo.

Ca niște copii iubiți, ne încredem instinctiv în cei care au dovedit că sunt puternici și înțelepți. Punem întrebări, ascultăm și urmăm sfaturile. Dumnezeu ne-a dovedit că se poate dovedi pe Sine. Atunci când Îl recunoaștem, interacționăm, simțim călăuzirea Duhului Său și îi urmăm indicațiile.