Și mai întâi trebuie să existe oameni care să fie trimiși să predice! Despre acest lucru vorbește și Scriptura care spune: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care proclamă Vestea Bună a păcii!” (Romani 10:15)

În prezent, folosim e-mailul și telefoanele mobile pentru a comunica cu persoane din camera alăturată sau din cealaltă parte a lumii. În antichitate, însă, mesajele erau transportate în mod tradițional: prin curieri. Aceștia înfruntau terenul accidentat, căldura toridă și amenințările hoților pentru a duce veștile, bune sau rele, peste hotare. Instrumentele noastre de comunicare sunt computerele și telefoanele; instrumentele lor erau sandalele din picioare.

În scrisoarea sa către Romani, Pavel folosește un citat din Isaia 52:7, când mesagerii au adus vestea exilaților din Babilon că au fost eliberați din captivitate. După șaptezeci de ani de tortură și umilință, captivii erau liberi! În același mod, noi, cei care ducem mesajul iertării lui Hristos altora, aducem vestea măreață a unei libertăți uimitoare. În acest caz, nu este vorba de libertatea față de opresiunea politică, ci de libertatea față de păcat și de moarte.

Gândiți-vă la cea mai bună veste pe care ați auzit-o vreodată și amintiți-vă de emoția absolută de a o auzi pentru prima dată. Noi avem rolul minunat de a duce cele mai bune vești spuse vreodată oamenilor care au nevoie disperată să le audă. În lumea antică, oamenii recunoscători și emoționați le spuneau celor care aduceau vești bune: "Picioarele tale sunt frumoase!". Atunci când ducem vestea iertării lui Hristos unor oameni plini de vină, și picioarele noastre sunt frumoase.