Răspunzându-le, Regele le va zice: «Vă spun adevărul: de fiecare dată când ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte simpli frați ai Mei, (de fapt) Mie Mi le-ați făcut.» (Matei 25:40)

În zilele de dinainte de a fi ucis, Isus a avut câteva conversații foarte intense cu oamenii. Fiecare cuvânt conta, iar fiecare mesaj avea puterea de a schimba vieți. În acele zile, Isus s-a certat cu liderii religioși și a petrecut timp cu cei mai apropiați adepți ai Săi. El a vorbit despre a avea inimi blânde față de Dumnezeu și a prezis un viitor tragic pentru cei care îi întorceau spatele lui Dumnezeu.

Aparențele exterioare, a explicat Isus, pot fi o înșelătorie. Lui Dumnezeu îi pasă mult mai mult de conținutul inimilor noastre și de exprimarea inimilor noastre în acțiuni pline de iubire. Una dintre cele mai clare ferestre asupra stării inimilor noastre, a spus Isus, este modul în care îi tratăm pe "cei mai mici dintre aceștia" din jurul nostru.

Cine sunt acești oameni? Sunt cei pe care cei mai mulți dintre noi îi ignoră. Ne mutăm în suburbii pentru a scăpa de ei. Dacă ne ies în cale, trecem pe lângă ei cât mai repede posibil. Evitându-i, însă, nu este ceea ce îi place lui Isus. El îi prețuiește pe aceia dintre noi care văd nevoile și iau măsuri pentru a le satisface. Nevoile oamenilor drăguți și curați? Da, dar și nevoile celor care sunt murdari, care sunt proscriși și care nu pot da nimic în schimb. Ne arătăm devotamentul față de Cristos atunci când îi hrănim pe cei flămânzi, le dăm de băut celor însetați, invităm străini în casele noastre, îi îmbrăcăm pe cei care poartă zdrențe și îi vizităm pe cei bolnavi și pe prizonieri.